Astazi se sarbatoreste Inaltarea Domnului! Ce nu e bine sa faci de Pastele Cailor?

In: Calendar Ortodox

Astazi se sarbatoreste Inaltarea Domnului s-au Ispasul, care marcheaza ziua in care crestinii se saluta unul pe celalalt cu „Hristos S-a inaltat!” si „Adevarat S-a inaltat!„. In vechime se spunea ca in ziua de Ispas nu se da foc si sare din casa; ziua de Ispas era una a soroacelor, a incheierii diferitelor afaceri. Pentru ca data sarbatorii variaza de la an la an cu un numar mare de zile, sensul a devenit peiorativ: a nu da inapoi ce ai imprumutat, a amana pana la Pastele Cailor, pana la Sfantul Asteapta (a nu te tine de promisiune).

In anul 2017, Biserica Ortodoxa sarbatoreste Inaltarea Domnului la data de 25 mai.
Biserica Ortodoxa praznuieste Inaltarea Domnului la 40 de zile dupa Inviere, in Joia din cea de-a patra saptamana dupa Pasti.
In aceasta zi, Mantuitorul nostru Iisus Hristos s-a ridicat la ceruri de pe Muntele Maslinilor. La aceasta minune au mai luat parte si Apostolii si cei doi ingeri. Acestia din urma le-au vorbit apostolilor despre cea de-a doua venire a lui Hristos, si le-au cerut sa nu fie coplesiti de durerea despartirii de Mantuitor.

Eusebiu din Cezareea, in lucrarea „Despre sarbatoarea Pastilor” din anul 332 mentioneaza pentru prima oara sarbatoarea Inaltarii Domnului. Din scrierile acestuia, putem deduce faptul ca Inaltarea Domnului se tinea in aceeasi zi cu Rusaliile, la 50 de zile dupa Inviere. Abia la sfarsitul secolului al IV-lea, inceputul secolului al V-lea, sarbatoarea Inaltarii Domnului s-a sarbatorit in alta zi decat Pogorarea Sfantului Duh (Rusaliile), si anume, la 40 de zile dupa Inviere. Aceasta data a ramas pana in ziua de astazi neschimbata.

In urma hotararilor Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe din anii 1999 si 2001, Inaltarea Domnului a fost consfintita ca Zi a Eroilor si ca sarbatoare nationala bisericeasca. In aceasta zi, bisericile romanesti din tara si din strainatate sarbatoresc pe toti eroii romani care au cazut pe campul de lupta pentru credinta, dreptate, intregirea neamului sau apararea tarii.

Ispas ar fi fost personajul mitic care a asistat la INALTAREA DOMNULUI si la ridicarea sufletelor mortilor la Cer.
INALTAREA DOMNULUI este numita in popor si Pastele Cailor si asta pentru ca atunci cand Maica Domnului se pregatea sa-l nasca pe Iisus, animalele care nu i-au respectat linistea au fost caii. Fecioara i-a blestemat sa nu se sature decat odata-n an si-atunci doar un ceas.

Cea mai veche mentiune despre sarbatoarea Inaltarii Domnului apare la Eusebiu din Cezareea, in lucrarea „Despre sarbatoarea Pastilor”, din anul 332. Pe atunci, sarbatoarea era celebrata odata cu Rusaliile, la 50 de zile de la Invierea lui Hristos. Spre sfarsitul secolului al IV lea, inceputul secolului V, sarbatoarea Inaltarii s-a despartit de cea a Pogorarii Sfantului Duh (Rusaliile), fiind praznuita in a 40-a zi dupa Inviere, data care va ramane stabilita pentru totdeauna in calendarul bisericesc.

Prin hotararile Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane din anii 1999 si 2001, sarbatoarea Inaltarii Domnului a fost consacrata ca Zi a Eroilor si sarbatoare nationala bisericeasca. In aceasta zi, in toate bisericile din tara si strainatate se face pomenirea tuturor eroilor romani cazuti de-a lungul veacurilor pe toate campurile de lupta pentru credinta, libertate, dreptate si pentru apararea tarii si intregirea neamului.
De la Pasti pana la Ispas, oamenii se saluta cu „Hristos a inviat!” si isi raspund cu „Adevarat c-a inviat!”, iar din ziua INALTAREA DOMNULUI pana la RUSALII, se saluta cu „Hristos s-a inaltat!” si se raspunde cu „Adevarat ca s-a inaltat!”.

Crestinii pomenesc in Martea Mare un sfant din Romania foarte important! Ce blestem a aruncat asupra femeilor!

In: Calendar Ortodox

Sfantul Calinic este pomenit in calendarul crestin-ortodox pe 11 aprilie. Tot in aceasta zi este si Martea Mare, a doua zi din Saptamana Patimilor.

Sfantul Ierarh Calinic de la Cernica s-a nascut in Bucuresti, pe 7 octombrie 1787. La varsta de 20 de ani ajunge la manastirea Cernica, din apropierea Bucurestilor. La cererea duhovnicului sau, pe data de 12 noiembrie 1808, tanarul Constantin devine monahul Calinic. La manastirea Cernica a fost ieromonah, preot si staret timp de 31 de ani. Refuzand sa fie mitropolit al Ungrovlahiei, a fost ales in anul 1850 in fruntea episcopiei Ramnicului. Acesta episcopie functiona la Craiova si fusese mutata in urma incendiului din 1847. Recladind catedrala episcopala de la Ramnicu-Valcea, s-a mutat aici in 1857, unde a pastorit pana in 1868, scrie crestinortodox.ro.

Printre infaptuirile sale de seama se numara si Manastirea Frasinei. Este locul in care nu au acces femeile. Potrivit Traditiei, Sfantul Calinic a pus pe drumul spre Frasinei o borna: „Pana aici au voie femeile, de aici este partea monahilor”. Aceasta borna a fost scoasa in perioada comunista, pastrandu-se acum in manastire.

Sfantul Calinic a infiintat o tipografie in anul 1861, la Ramnic. La acesta tipografie a tiparit carti de cult si multe dintre lucrarile sale. Pe la 1850-1880, tiparea asa de mult, incat mai tarziu Nicolae Iorga a numit Ramnicul „capitala tipografilor”. A fost ingropat, dupa dorinta sa, la Manastirea Cernica, in tinda Bisericii „Sfantul Gheorghe“.

Pentru curatia vietii sale, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a hotarat ca sa fie trecut in randul sfintilor. Canonizarea a avut loc la Manastirea Cernica in zilele de 21 si 23 octombrie 1955. Praznuirea a fost fixata la data trecerii sale catre Domnul, 11 aprilie, iar tot atunci au fost alcatuite si slujbele de pomenire ale Sfantului, precum si viata sa si felul zugravirii chipului sau. Moastele Sfantului Calinic se afla la manastirea Cernica, arata libertatea.

Blestemul Manastirii Frasinei

Manastirea Frasinei, zidita de Sfantul Calinic, este cunoscuta datorita unui blestem vechi. Potrivit povestilor, femeile nu au voie in manastire, din cauza blestemului Sfantului Calinic. Se spune ca multe femei care au calcat pragul manastirii au sfarsit intr-un mod tragic.

Legenda spune ca Sfantul Calnic isi cauta un loc unde sa se aseze si a mers la mai mult manastiri si schituri. in cele din urma a ajuns la Manastirea Frasinei, aici i-a placut locul, calugarii, felul in care totul era oranduit si s-a decis sa ramana acolo. Totusi nu le-a spus calugarilor intentiile sale si a plecat mai departe, urmand sa se intoarca apoi pe nepusa masa la Frasinei. La intoarcere, a gasit la manastire o orgie in toata regula cu bautura, femei, muzica si calugarii care renuntasera la piosenia religioasa. Suparat acesta ar fi blestemat sa sfarseasca tragic toate femeile care calca acolo, iar blestemul a fost scris pe o stanca ulterior pe crucea care pazeste intrarea la manastire.

Romanii cinstesc maine sambata lui Lazar! Ce nu ai voie sa faci cu o zi inainte de Florii! E pacat mare!

In: Calendar Ortodox

Sambata lui Lazar este sarbatorita de crestini-ortodocsi cu o zi inainte de Duminica Intrarii lui Hristos in Ierusalim (Duminica Floriilor) si reprezinta puntea de legatura intre Postul Pastelui si Saptamana Patimilor.

Duminica Floriilor este precedata de Sambata lui Lazar. in aceasta zi, Iisus Hrisos isi arata din nou minunile, inviindu-l pe Lazar, la patru zile de la moarte.

Invierea lui Lazar este simbolul invierii viitoare a neamului omenesc. Dupa aceasta minune, multimile stranse la portile cetatii l-au intampinat cu flori si l-au aclamat pe Mantuitor, la intrarea in Ierusalim, scrie romaniatv.net.

Sambata din ajunul Floriilor este cunoscuta si ca Mosii de Florii, cand se fac pomeniri pentru sufletul rudelor decedate.

In aceasta sambata, Biserica Ortodoxa cinsteste una dintre cele mai mari minuni savarsite de Iisus Hristos in viata pamanteana, invierea lui Lazar. Evenimentul religios s-a petrecut in localitatea Betania, unde Lazar, prietenul lui Iisus, murise de patru zile. invierea lui Lazar a fost descrisa in Sfanta Evanghelie dupa Ioan in Capitolul 11, versetele de la 1-45.

Sfantul Evanghelist Ioan ne spune ca Lazar, originar din Betania (localitatea palestiniana Al-Izzariya de astazi), ca si surorile lui, Marta si Maria, facea parte din grupul persoanelor pretuite de Iisus.

Mai mult, traditia spune ca Lazar era fiul fariseului Simon, in casa caruia s-a pregatit Cina Mantuitorului.

Iisus era departe de Betania, intr-un tinut pustiu, cand surorile lui Lazar i-au trimis mesageri si il chemau sa vina repede la casa lor, pentru ca Lazar era foarte bolnav, dar Evanghelistul Ioan nu mentioneaza amanunte despre boala lui Lazar. in acea zona pustie, Iisus se retrasese cu ucenicii sai, pentru a se feri de razbunarea conducatorilor religiosi ai evreilor. Numeroasele minuni savarsite de Iisus atunci, ca si mustrarile adresate acestora de Hristos i-au indarjit pe acestia, dornici sa-l prinda si sa-l omoare.

Iisus a ajuns in Betania in a patra zi de la moartea lui Lazar.

in acest timp, familia indoliata a lui Lazar era consolata de prietenii familiei, dupa marea pierdere. Cand a ajuns la marginea satului, Iisus a fost intampinat de Marta, care i-a spus : „Doamne, daca ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit”. Atunci Hristos i-a raspuns: „Eu sunt invierea si viata!”. Iisus a vrut s-o incurajeze : adica El, care a facut atatea minuni, are putere sa biruiasca moartea. La scurt timp a intalnit-o si pe Maria, cealalta sora a lui Lazar, care auzise ca invatatorul a sosit in satul lor si i-a spus si ea: „Doamne, daca ai fi fost aici, fratele nostru n-ar fi murit. Dar si acum, daca ai voi, il poti invia, caci poti!

Evanghelistul consemneaza ca „vazand durerea surorilor lui Lazar si a prietenilor acestora, Iisus S-a intristat si, in fata mormantului lui Lazar, a plans. Hristos, Viata si datatorul vietii, era in acea clipa fata in fata cu moartea”. „Atunci Iisus Hristos s-a rugat Tatalui Ceresc pentru minunea care urma sa se implineasca, le-a cerut celor prezenti sa inlature piatra de la usa mormantului si a strigat cu voce tare: „Lazare, iesi afara!” Acesta a iesit din mormant, asa cum fusese ingropat, infasurat in giulgiu si cu mahrama pe fata. Minunea a trezit si bucurie, si uimire, si cutremurare in randul celor prezenti. Unii au crezut in minunile lui Hristos, altii au hotarat sa-L parasca fariseilor. Cu acest prilej, sinedriul s-a intrunit si atunci s-a hotarat uciderea lui Iisus, dar si a lui Lazar cel inviat, potrivit romaniatv.net.

Evangheliile precizeaza ca, dupa Cincizecime, cand prigonirile impotriva crestinilor au culminat cu uciderea arhidiaconului stefan, Lazar si surorile lui au fugit in insula Cipru. si el era cautat pentru a fi omorat, deoarece existenta lui era o dovada vie a dumnezeirii lui Iisus Hristos, pentru ca el fusese inviat din morti. Totodata, cand apostolii Pavel si Barnaba au fost in prima calatorie misionara l-au intalnit pe Lazar in Cipru si l-au hirotonit episcop al orasului Chition. Pentru ca a trait dupa voia lui Dumnezeu, dupa miraculoasa inviere din morti, el a mai trait treizeci de ani si a fost ingropat in Cipru, unde a facut multe minuni.

Traditia spune ca, dupa invierea sa din morti, timp de 30 de ani, cat a mai trait, Lazar a mancat doar fructe. Se mai spune ca Maica Domnului nostru Iisus Hristos i-a lucrat cu mainile ei un omofor si i l-a daruit. De asemenea, se mai spune ca, cele patru zile petrecute in mormant l-au marcat pe Lazar si, cat a trait, el n-a mai zambit niciodata.

In multe localitati, indeosebi in Sudul tarii, in ajunul Floriilor, se respecta traditia „Cantecelor de Pasti”. in fiecare comunitate, in fata lacasurilor de cult ortodoxe, se intoneaza cantece religioase care amintesc despre moartea si invierea lui Lazar, prietenul lui Iisus. invierea lui Lazar anticipeaza invierea Mantuitorului Hristos.

In sambata Floriilor, la casele gospodarilor colinda fetele din localitatea respectiva , purtand pe cap cunune cu flori de camp. in colindele lor se povesteste despre moartea nefericita si despre inmormantarea unui tanar pe nume Lazar. Una dintre fete, care poarta numele de Lazarita, se imbraca in mireasa. in cantec, Lazarita deplang drama lui Lazar si spune ca acesta i-a cerut mamei sa-i faca azima si aceasta nu i-a indeplinit dorinta; atunci tanarul s-a dus cu oile la padure, s-a suit pe o creanga sa scuture frunze pentru oi, dar a inceput sa bata vantul. Atunci creanga s-a rupt, iar el a cazut si a murit. L-au gasit cele trei surori ale lui, l-au adus acasa, l-au scaldat in lapte dulce si l-au inmormantat.

In Sambata Floriilor copiii colinda la vecini si la prieteni cu crengute de salcie sfintite la biserica de preotul satului. in colindul lor se regasesc urari de bine si de sanatate. Cantecele copiilor povestesc din generatie in generatie despre Iisus, Cel care a fost primit cu slava si cu ramuri de maslin si de finic in Ierusalim de multimile care, peste o saptamana, l-au rastignit. Colindatorii sunt primiti de gazde cu multa bucurie. in cinstea lor, gazdele isi impodobesc casa cu salcie sfintita, isi exprima optimismul, spera si spun cu credinta: „Va asteptam si la anul!”. Batranii satului respecta traditia si colindatorii sunt rasplatiti cu oua albe, nefierte, pentru a fi vopsite de Sfantul Paste.

Prin traditie, in Sambata lui Lazar, gospodinele plamadesc placinte si sa le dea de pomana vecinilor, rudelor si tuturor musafirilor. Daca femeile pregatesc placinte, fetele tinere planteaza flori, fiind convinse ca numai cele sadite acum vor avea multe ramuri inflorite. in numeroase zone din tara, fetele mai mici, imbracate in rochii albe, impodobite cu flori de primavara, merg cu colindul prin sat, spunand povestea sarmanului Lazar care a murit foarte tanar.

Romanii se se pregatesc de saptamana alba! Vezi cum feresti gospodaria de paguba!

In: Calendar Ortodox

Postul Pastilor, care incepe in 27 februarie, este precedat de Saptamana Alba sau a Branzei, perioada in care nu se mai mananca alimente din carne, ci doar branza, lapte si oua. Miercuri si vineri, in Saptamana Alba, se mananca si peste.

Saptamana Alba sau a Branzei incepe luni, dupa Lasatul secului de carne. incepand din 20 februarie, ortodocsii nu mai mananca alimente cu carne sau carne, in schimb toata saptamana pot fi consumate produse precum lapte, branza si oua. in plus, in zilele de miercuri si vineri se poate manca si peste, fiind zile cu dezlegare la peste .

Potrivit calendarului crestin-ortodox, din Duminica in care se lasa sec de carne nu se mai fac nunti. De altfel, nunti nu se fac tot postul si nici in Sapatamana luminata, adica din 19 februarie pana in 23 aprilie, arata News.ro.

in Saptamana Alba, miercuri, se rosteste pentru prima data in perioada Triodului, rugaciunea Sfantului Efrem Sirul – „Doamne si Stapanul vietii mele”, rugaciune care va fi rostita tot postul pana in miercurea din Saptamana Mare.

in zilele de miercuri si vineri din Saptamana Alba nu se savarseste Sfanta Liturghie.

Potrivit traditiei, in noaptea sambetei placintelor, spre duminica Lasatului Sec de branza, se fac focuri pe dealuri, prin curti si gradini curatandu-se si arzandu-se uscaturile. Apoi oamenii se odihnesc pentru a petrece si duminica de Lasatul Secului de branza.

in duminica Lasatului sec de branza se fac mese care se incheie traditional cu un ou fiert, obicei de la care au pornit si zicatorile: „Cu un ou se astupa gura acum, cu alt ou se destupa gura la Pasti” sau „Ousor, ousor, sa-mi para Postul usor!” .

La mesele imbelsugate din duminica Lasatului sec de branza nu poate lipsi „bulzul”, facut dintr-un bot de mamaliga, in mijlocul caruia se pune branza grasa de oaie si apoi este copt pe jaratec.

Un alt obicei este „batutul alvitei”: halvita se atarna de o sfoara in tavan, iar copiii incearca sa o apuce cu gura.

Superstitiile spun ca pe sfoara ramasa de la „batutul alvitei” se fac din loc in loc atatea noduri cati membri are familia, apoi i se da foc.

Superstitia spune ca ultimul nod inaintea caruia se stinge sfoara desemneaza pe cel mai norocos membru al familiei in acel an.

Pentru a avea spor la bucate si in gospodarie, dar si pentru „hranirea” mortilor, se pune pe pervaz, intr-o farfurie, o felie de paine, un pahar cu vin, sare si placinta cu branza care se lasa acolo pana-n seara duminicii respective.

O alta superstitie din Saptamana Alba este ca gospodinele sa aseze oalele si cratitele numai cu gura in jos, pentru a fi ferite de paguba.

Noaptea, flacaii ies pe dealuri cu torte si somoioage aprinse pentru ca „sa alunge frigul si iarna”. in Duminica lasatului sec de branza oamenii isi cer iertare unii altora pentru a intra impacati in Postul Pastilor.

Sarbatoare mare pentru romani! Duminica Infricosatei Judecati! Ce sa nu faci la Lasata Secului de carne

In: Calendar Ortodox

Astazi, 19 februarie, este ziua in care crestinii ortodocsi ii pomenesc pe Sf. Ap. Arhip, Filimon si sotia sa, Apfia.

Duminica Infricosatei Judecati deschide saptamana in care crestinii ortodocsi se pregatesc pentru inceputul Postului Mare. Intre duminica aceasta si Duminica izgonirii lui Adam din rai este condensata intreaga istorie a mantuirii neamului omenesc, pentru ca dupa aceea, pe parcursul Postului Mare, timpul acesta al istoriei sa fie cumva rastignit pentru a fi indumnezeit.

De fapt, Duminica aceasta ne ajuta sa gandim ca toti vom muri si ca toti vom ajunge la un moment dat sa fim judecati de Dumnezeu, si avem sansa in timpul Postului Mare, prin pocainta, sa dobandim un raspuns bun la aceasta judecata, scrie crestinortodox.ro.

Lasata Secului de Paste se desfasoara in doua trepte. Lasata secului de carne are loc in penultima duminica dinaintea inceperii postului. Anul acesta, ultima zi in care se mananca preparate din carne inainte de post este 19 februarie.

Duminica viitoare, 26 februarie, are loc Lasata Secului de branza, lapte, oua si peste.

Ce sa nu faci la Lasata Secului de Carne

1. Nu e bine sa imprumuti obiecte sau bani in aceasta zi. Se spune ca daca faci asta vei avea parte numai de pagube, iar sarbatorile nu vor fi unele fericite.

2. Nu e bine sa consumi mancarea nesarata. Batranii spun ca daca te zgarcesti la sare si ceilalti se vor zgarci cand le vei cere ajutorul.

3. Nu e bine sa depui eforturi fizice mari ori sa speli haine in aceasta zi. Daca faci asta risti sa atragi necazuri nu doar asupra ta ci si asupra celor dragi tie.

By: Ovidiu Cercel Tags: , ,

Mare sarbatoare pentru toti crestinii! Este ziua impacarii! Ce este interzis astazi!

In: Calendar Ortodox, Spiritualitate

In fiecare an, pe data de 30 ianuarie, sunt praznuiti Sfintii Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie de Nazianz si Ioan Gura de Aur. Aceasta sarbatoare semnifica unitatea crestinilor. Dupa ani de dispute intre comunitatile crestine, pe tema – cine este mai mare ca teolog dintre cei trei ierarhi, s-a hotarat in urma visului pe care l-a avut episcopul Ioan al Evhaitelor, in timpul imparatului bizantin Alexios I Comnenul (1081-1118), ca 30 ianuarie sa fie ziua de cinstire comuna a celor trei ierarhi.

Pentru a recunoaste valoarea teologica a Sfintilor Trei Ierarhi, prin hotararea luata la Atena, la primul Congres al Profesorilor de Teologie din anul 1936, Sfintii Trei Ierarhi au devenit patronii spirituali ai institutiilor de invatamant teologic ortodox din intreaga lume.

In ziua de 30 ianuarie, cei trei ierarhi, considerati de posteritate ca fiind cei mai mari invatatori si pastori din istoria crestinatatii si modele de viata duhovniceasca, sunt sarbatoriti cu mare fast in lacasurile crestine din intreaga lume. Odata cu darul “talmacirii” Sfintelor Scripturi, cei trei ierarhi Vasile cel Mare, Grigorie Teologul si Ioan Gura de Aur au urcat si inalta treapta a arhieriei si credintei crestine. De atunci, invatatura lor ortodoxa se pastreaza pana in zilele noastre, asa cum a fost desavarsita de ei.

De aceea, secolul al IV-lea al erei crestine este denumit “Secolul de aur al crestinismului”. Ierarhii i-au cerut in vis unui episcop sa fie praznuiti impreuna In secolul al XI -lea, la Constantinopol a inceput disputa referitoare la faima celor Trei Ierarhi. Pentru prima data, crestinii si-au pus intrebarea: ”Care este cel mai mare dintre cei Trei ierahi?” Disputele au continuat ani in sir pana cand, ierarhii i-au aparut pe rand, in vis, episcopului Euhaitelor, Sfantul Ioan Mauropous.

In anul 1084, acelasi episcop i-a visat pe cei trei ierarhi impreuna. Acestia l-au rugat sa le oranduiasca o singura zi de praznuire, pentru ca nevointa lor, cat au fost in viata, a urmarit acelasi scop: sa-i impace pe oameni si sa aduca in lume pacea si unirea.

“Dupa cum vezi, noi la Dumnezeu una suntem si nici o vrajba nu este intre noi. Fiecare dintre noi, la timpul sau, indemnati de Duhul Sfant, am scris invataturi pentru mantuirea oamenilor. Cum ne-a insuflat Duhul Sfant, asa am invatat. Nu este intre noi unul intai si altul al doilea. De chemi pe unul, vin si ceilalti doi. Drept aceea, sculandu-te, porunceste celor ce se invrajbesc, sa nu se mai certe pentru noi. Ca nevointa noastra, cat am fost in viata si dupa moarte, a fost sa impacam pe oameni si sa aducem in lume pace si unire. Impreuneaza-ne, dar facandu-ne praznic la cate trei intr-o singura zi si instiinteaza cu aceasta pe crestini ca noi, in fata lui Dumnezeu, una suntem.”

La sate se obisnuieste ca in aceasta zi de sarbatoare inchinata celor trei sfinti sa se faca praznice de pomenire a mortilor din familiile credinciosilor, iar fetele tinere se roaga si tin post o avea o casnicie fericita. Tot traditia populara mai spune ca cine va lucra in aceasta zi, nu-i va merge bine „in ale casei” si poate sa orbeasca. Se crede ca pe 30 ianuarie incepe sa incolteasca graul care nu a incoltit din toamna. In traditia populara se spune ca de astazi se schimba vremea. De-acum, se zice ca „se stramba partiile”, iar vremea da spre primavara. Daca stresinile curg, primavara va fi friguroasa, daca e ger, vara va fi calduroasa.

Sarbatoarea reconcilierii: Praznicul Celor Trei Ierarhi este o sarbatoare dedicata reconcilierii; acum se impaca rudele dupa lungi dispute, iar toate proiectele comune concepute in aceasta zi vor aduce prosperitate in caminul acestora.

Praznicul trebuie respectat cu sfintenie: In aceasta zi nu se fac treburi casnice: nu se spala rufe si nu se matura in gospodarie pentru a evita pericolul de inec, de intamplari violente si de infirmitate.

In ziua sarbatorii nu se instraineaza lucruri din casa: Potrivit tarditiei, in ziua praznicului nu este bine sa imprumutam lucruri din casa pentru a proteja caminul de paguba.

Ofrande pentru mortii neimpartasiti: In numeroase zone din tara, se impart ofrande pentru mortii neimpartasiti :gospodinele fac coliva, merg la biserica s-o sfinteasca si apoi impart ofrande cu coliva, cu fructe si peste la trei barbati, in memoria rudelor decedate in familie.

Mamele se roaga pentru norocul fetelor de maritat: In ziua praznicului, fiecare mama care are o fata de maritat respecta sarbatoarea: nu presteaza munci gospodaresti si se roaga la biserica pentru norocul fiicei sale.

Sfantul Grigorie Teologul este aparatorul vaduvelor: Vaduvele care au probleme financiare, de sanatate sau sunt inconjurate de dusmani aprigi, trebuie sa se roage si sa ceara ajutor Sfantului Grigorie, cel care, de secole, este aparatorul lor dovedit. Gospodina care nu respecta sarbatoarea, spala rufe si arunca laturi in curtea casei, dupa ce a impartit ofrande pentru morti, ramane vaduva.

Un praznic de iertare pentru pacatul avortului: In ziua praznicului, femeile care au pacatuit facand un avort, trebuie sa respecte sarbatoarea: sa faca pomeniri si sa imparta ofrande; prin acest ritual ele pot fi iertate pentru marele lor pacat.

Pelerinaje in lacasuri de hram: In ziua de praznuire a celor Trei Ierarhi sunt benefice pelerinajele in lacasurile de cult, care poarta hramul Celor Trei Sfinti. Tot in aceasta zi, este bine sa fie ajutati copiii saraci, care doresc sa devina preoti.

Ce trebuie sa faci de Sfantul Ion pentru a avea un an norocos si imbelsugat!

In: Calendar Ortodox

In fiecare an, la 7 ianuarie, romanii sarbatoresc ziua Sfantului Ion (Ziua Sfantului Ioan Botezatorul, Soborul Sfantului Prooroc Ioan Botezatorul, Inaintemergatorul Domnului). Aproximativ doua milioane de romani poarta numele acestui sfant.

In traditia populara se spune ca Sfantul Ioan Botezatorul este protectorul pruncilor si in acelasi timp, aceasta zi este una de veselie, iar cine nu se bucura in aceasta zi va fi trist tot anul.

1. Sfantul Ioan este considerat ocrotitorul pruncilor, iar mamele se roaga Lui in aceasta zi pentru a naste copii sanatosi, fara malformatii.

2. Traditia populara spune ca cine nu este vesel in aceasta zi va avea necazuri tot anul.

3. Pentru spor si sanatate exista traditia conform careia, in ziua de 7 ianuarie trebuie sa ne stropim cu agheasma pe fata pentru a fi ocoliti de boli.

4. O alta vorba din batrani spune ca dupa aceasta sarbatoare se „boteaza gerul”, adica frigul se mai inmoaie si vremea se mai incalzeste.

5. In ziua de Sfantul Ioan, in anumite regiuni ale tarii, exista un obicei care se numeste „Iordanitul femeilor”. De fapt, o petrecere a nevestelor. Femeile se aduna la o gazda, unde aduc fiecare alimente si bautura, apoi petrec pana dimineata, spunand ca se „iordanesc”. Iordanitul femeilor avea, in vechime, un ritual strict, in care nevestele batrane le primeau in grupul lor pe cele mai tinere, le duceau la rau sa le stropeasca si apoi faceau o masa comuna.

6. Tot traditia spune ca, pe 7 ianuarie, nu se consuma vin rosu, acesta amintind de martirajul Sfantului Ioan.

7. In lumea traditionala a satului nu se taia nimic cu cutitul, toate alimentele de la masa se rup cu mana.

8. O alta interdictie era cea a folosirii maturii, care ar deranja linistea mortilor.

9. Ca la orice sarbatoare importanta este interzis spalatul rufelor, cusutul si restul treburilor casnice, dar si a certurilor.

By: Ovidiu Cercel Tags: , ,

Ce nu ti-a spus nimeni despre Aghiasma mare! De unde vine puterea apei sfintite!

In: Calendar Ortodox

Boboteaza, serbata de ortodocsi in ziua de 6 ianuarie, incheie ciclul sarbatorilor de iarna si are, pe langa intelesurile crestine–momentul nasterii spirituale a Mantuitorului–trasaturi de mare sarbatoare populara. Iata care sunt efectele Aghiasmei Mari si intrebuintarea ei.

Apa sfintita la Boboteaza poseda, intr-o masura mult mai mare, daruri si puteri tamaduitoare si simtitoare, decat cea a Aghiasmei mici. Efectele Aghiasmei mari le arata insasi randuiala slujbei, indeosebi textul ecteniei si al rugaciunii de sfintire.

Prin atingerea Sa de apa Iordanului, in care S-a botezat, Mantuitorul a sfintit-o nu numai pe ea, ci insasi firea apelor in general, a apelor de pretutindeni, facand din ele un factor de purificare si de sfintire, prin energia divina introdusa in apa Iordanului, precum cantam in troparul din randuiala slujbei: „Astazi firea apelor se sfinteste…”. De aceea, apa sfintita la Boboteaza poseda, intr-o masura mult mai mare, daruri si puteri tamaduitoare si simtitoare, decat aghiasma mica.

Efectele Aghiasmei Mari le arata insasi randuiala slujbei, indeosebi textul ecteniei si al rugaciunii de sfintire, unde preotul se roaga: „si-i da ei harul izbavirii si binecuvantarea Iordanului. Fa-o pe dansa izvor de nestricaciune, dar de sfintenie, dezlegare de pacate, vindecare de boli, diavolilor pieire, indepartare a puterilor celor potrivnice, plina de putere ingereasca. Ca toti cei ce se vor stropi si vor gusta dintr-insa sa o aiba spre curatirea sufletelor si a trupurilor, spre vindecarea patimilor, spre sfintirea caselor si spre tot folosul de trebuinta…”.

De aceea, Aghiasma Mare se pastreaza nestricata vreme indelungata, ramanand tot asa de proaspata, de curata si de buna la gust ca atunci cand a fost scoasa din izvor, fapt pe care il remarca, din vechime, Sfintii Parinti si scriitorii bisericesti. O parte din ea se pastreaza in Biserica, intr-un vas anume (vasul de aghiasma, numit si aghiasmatar), si e folosita de preot la o multime de slujbe (ierurgii). Cu dansa preotii stropesc casele credinciosilor si pe cei ai casei, in ajunul Bobotezei.

Cu Aghiasma Mare se stropesc toate persoanele si lucrurile care trebuie sa fie exorcizate, curatite si binecuvantate sau sfintite, ca de pilda, randuiala la curatirea fantanii spurcate, la vasul cel spurcat, la binecuvantarea si sfintirea prapurilor, la sfintirea Crucii si a troitelor, a clopotului, a vaselor si a vesmintelor bisericesti s.a. in unele parti (ca de exemplu prin Bucovina si Transilvania) exista obiceiul de a stropi cu aghiasma si trupurile celor raposati, pentru ca astfel sufletele lor sa se infatiseze sfintite la infricosatoarea Judecata.
Aghiasma Mare e folosita, de asemenea, de catre arhiereu la sfintirea bisericilor, a antimiselor, a Sfantului si Marelui Mir s.a. in casele credinciosilor, Aghiasma se pastreaza la loc de cinste, in vase curate, in care se pune de obicei un fir de busuioc. (…) Se obisnuieste sa se guste dintr-insa timp de opt zile in sir, mai ales de la ajunul Bobotezei pana la odovania praznicului, adica pana la 13 ianuarie inclusiv. indeosebi cei opriti de la impartasire se pot mangaia luand Aghiasma si apoi anafura. Cand ne impartasim, Aghiasma se ia dupa impartasanie, iar cand luam numai anafura, Aghiasma se ia inainte de anafura.

Nu busuiocul sfinteste Aghiasma Mare

Traditia folosirii busuiocului la sfintirea apei am preluat-o din ritualul bizantin, grecesc, deoarece in cel slav nu se foloseste numaidecat busuiocul, sfestocul confectionandu-se, in general, din flori, iar mai nou, din materiale textile. insa, ceea ce trebuie sa retinem, este faptul ca nu busuiocul muiat in apa ii da acesteia putere harica. Invocarea Duhului Sfant care coboara peste apa prin mana preotului, curatind-o, sfintind-o si dandu-i putere asupra duhurilor necurate, asupra bolilor si patimilor, se face mai inainte de se inmuia Sfanta Cruce si busuiocul in apa si a se intona troparul Bobotezei.

Asteptam cu totii sa ne impartasim din apa cea sfintita, numita Aghiasma Mare, din ziua Aratarii Domnului, timp de inca sapte zile pana la odovania (sfarsitul) praznicului imparatesc. Cifra opt ne aminteste de vesnicie, de viata de veci: in Cartea Apocalipsei se vorbeste despre ziua a opta, ce va urma dupa Judecata universala. Aghiasma Mare se ia pe nemancate timp de opt zile, pentru ca ea ne cheama sa cautam viata si bucuria vesnica in iubirea Preasfintei Treimi.

Praznicul Aratarii Domnului sau Bobotezei este insotit in traditia romaneasca de multe si frumoase obiceiuri. Cine nu-si aminteste de preotii care umbla din casa in casa cu „Iordanul”, sfintind locuintele, tarinile gospodarilor ori spatiile unde oamenii isi desfasoara activitatea, sau scolile, gradinitele unde invataceii se pregatesc sa devina viitorimea tarii noastre. Cine-si reinvie amintirile prunciei in aceste zile, mai ales cei ce-si au obarsia la sate, ii va regasi pe prichindeii insotitori ai preotului vestind sosirea acestuia prin strigarea „chiralesa” (de la grecescul kireleison, care inseamna „Doamne miluieste!”). Din mila Domnului, inca exista sate unde obiceiul s-a pastrat, gospodarii rasplatind osteneala micilor vestitori cu fructe, dulciuri, ba chiar cu cate un gologan.

La fel de frumoasa ne apare traditia, intalnita indeosebi in satele Moldovei, ca evlaviosii credinciosi sa sculpteze din apele inghetate ale lacurilor cruci ori mese de gheata, asezandu-le in locurile unde slujitorii sfintelor altare vor sfinti Agheasma Mare. Traditia nu pare prea veche, fiind legata de pelerinajul obstii credinciosilor catre o apa unde se oficia slujba de sfintire. Astazi, in putine zone se mai fac asemenea procesiuni, dar daca crestinii nu au mai mers la rau ori la lac sa sfinteasca apa, prin aceste cruci cioplite in gheata „au adus” raurile sau lacurile in curtea bisericilor ori manastirilor, spre a primi binecuvantare. Parintele profesor dr. Viorel Sava, titularul catedrei de Liturgica de la Facultatea de Teologie Ortodoxa „Dumitru Staniloae”, Iasi, spune ca materia din care se confectioneaza o cruce (lemn, piatra, diferite metale, in cazul de fata apa inghetata) este chemata la transfigurare.

Busuiocul, „ocimum basilicum” pe numele sau stiintific, este o planta ierboasa din familia Lamiaceae, originara din Asia tropicala. La maturitate atinge intre 20-60 centimetri inaltime, avand frunzele de culoare verde deschis, iar florile albe. Are un gust similar cu al anasonului si o aroma placuta, destul de puternica.

Cuvantul „busuioc” provine din limba greaca, βασιλευς (basileus) insemnand „rege”. Se pare ca numirea busuiocului cu acest termen s-a datorat considerarii respectivei plante a fi una imperiala, folosita in anumite practici ritualice la curtea basileilor bizantini. Circula multe traditii referitoare la modul cum busuiocul a ajuns sa fie folosit in cult. Una dintre acestea ne spune ca a crescut pe locul unde imparateasa Elena, mama Sfantului Constantin cel Mare, a descoperit Sfanta Cruce. Dupa coborarea lui Iisus de pe lemnul rastignirii, Crucea a cazut si, cu vremea, a acoperit-o pamantul. Mergand sa caute semnul mai stralucitor decat soarele vazut de fiul ei pe Cer in amiaza mare, Sfanta Elena a simtit un miros placut, adus de vant. Luandu-se dupa el, a gasit busuiocul. Smulgand cateva fire, sa le rasadeasca in gradina, a descoperit ca radacinile plantei se infipsesera intr-un lemn vechi; prin minunea invierii unui mort s-a dovedit ca se afla in fata Crucii Fiului lui Dumnezeu.

Primii crestini – in buna parte proveniti dintre iudei – au preluat o serie din practicile de la Templu, adaptandu-le, desigur, altor imprejurari si scopuri liturgice. S-ar parea ca asa a ajuns busuiocul sa inlocuiasca isopul din traditia iudaica. Ca aspect, isopul seamana indeaproape cu busuiocul, doar ca nu are florile albe, ci albastre. Este o planta folosita nu doar in actele ritualice iudaice, ci si alte domenii, aidoma busuiocului, de altfel, care se utilizeaza in numeroase ramuri ale activitatii umane: medicina, cosmetica, arta culinara. insa, la noi, la romani, busuiocul a devenit un fel de planta consacrata pentru momentele speciale din viata unui om: botez, nunta, inmormantare.

Traditia folosirii busuiocului la sfintirea apei a fost preluata din ritualul bizantin, grecesc, deoarece in cel slav nu se foloseste numaidecat busuiocul, sfestocul confectionandu-se, in general, din flori, iar mai nou din materiale textile. insa, ceea ce trebuie sa retinem este faptul ca nu busuiocul muiat in apa ii da acesteia putere harica. Invocarea Duhului Sfant, care coboara peste apa prin mana preotului, curatind-o, sfintind-o si dandu-i putere asupra duhurilor necurate, asupra bolilor si patimilor, se face mai inainte de se inmuia Sfanta Cruce si busuiocul in apa si a se intona troparul Bobotezei. in ritul slav, savarsitorul slujbei nu inmoaie in apa sfestocul, ci doar Sfanta Cruce. La noi se face aceasta cufundare in apa a busuiocului insotit de semnul Crucii, pentru a arata ca prin Cruce Domnul ne-a deschis calea catre Ceruri, iar Duhul Sfant a coborat in lume, intemeind Biserica numai dupa jertfa Domnului pe Cruce. Unde vedem Crucea Domnului, intrezarim invierea, biruinta asupra pacatului, izbavirea. Crucea este insotita de busuioc doar din motive practico-liturgice, deoarece preotul urmeaza a-i stropi pe credinciosi cu ajutorul acestuia.

Pe 6 ianuarie praznuim Botezul Domnului, cunoscut in popor sub denumirea de Boboteaza. Botezul Mantuitorului in Iordan poarta si denumirea de „Epifanie” sau „Teofanie”, termeni care provin din limba greaca si inseamna „aratare”, „descoperire”. in ajunul si in ziua de Boboteaza, in toate bisericile ortodoxe, cu puterea Duhului Sfant, la rugaciunile arhiereilor si preotilor se sfinteste Aghiasma Mare.

By: Ovidiu Cercel Tags: , ,

Ce nu ai voie sa faci de Boboteaza daca vrei sa-ti mearga bine!

In: Calendar Ortodox

Pe data de 6 ianuarie, crestinii ortodocsi sarbatoresc in fiecare an Boboteaza. Aceasta sarbatoare este dedicata botezului lui Iisus Hristos.

Acesta a fost botezat de catre Sfantul Ioan in apele Iordanului, aceasta actiune fiind vazuta ca o nastere spirituala a fiului lui Dumnezeu. Odata cu aceasta zi de sarbatoare, credinciosii respecta anumite obiceiuri si traditii, care se spune ca ii ajuta in anul nou sa fie mai fericiti, mai sanatosi si mai bogati (spiritual sau material). Iata care sunt aceste datini care inca se respecta si in zilele noastre.

Ce obiceiuri si traditii trebuie sa respecti de Boboteaza?

1. Nu se spala rufe de Boboteaza.

Aceasta traditie nu se aplica doar Bobotezei, ci majoritatii sarbatorilor cu cruce rosie din calendarul crestin-ortodox. in mod traditional, preotii sfintesc apele pe data de 6 ianuarie si ofera agheasma credinciosilor. De aceea, se spune ca spalarea rufelor sau chiar si spalarea parului pe aceasta data duce la murdarirea apei sfintite. O alta datina raspandita in popor este legata de uscarea rufelor. Se spune ca nu este bine sa intinzi rufele la uscat de Boboteaza, deoarece diavolii se ascund sub ele.

2. Nu se imprumuta bani de Boboteaza.

O alta traditie este legata de partea materiala a vietii credinciosilor. Se spune ca, daca dai bani cu imprumut pe 6 ianuarie, exista probabilitatea ca tot anul sa repeti aceasta experienta si sa atragi pagubele materiale in viata ta.
De asemenea, batranii spun ca certurile in familie trebuie evitate in aceasta zi, pentru a nu duce la despartiri.

3. Nu se vorbesc alte persoane de rau.

stii expresia „Cine sapa groapa altuia, cade singur in ea”? Cu toate ca ar trebui sa te ghidezi dupa aceasta gandire in orice zi din an, nu doar de Boboteaza, pe data de 6 ianuarie, credinciosii sunt de parere ca nu ar trebui sa le doresti raul altor persoane, deoarece acest lucru se poate intoarce impotriva ta.

4. Nu se mananca inainte ca preotul sa sfinteasca mancarea.

Multi dintre credinciosi asteapta venirea preotului, care sfinteste bucatele de pe masa si locuinta, inainte de a incepe sa manance. De asemenea, se spune ca alimentele care raman dupa masa de Boboteaza, pot fi oferite animalelor, pentru a aduce sanatate si noroc in anul ce urmeaza.

5. Nu se inchide usa preotilor.

In ajunul Bobotezei, preotii trec pe la enoriasi cu crengute de busuioc si agheasma, pentru a le sfinti casele. Se spune ca persoanele care nu deschid usa preotilor vor fi urmarite de ghinion pe tot parcursul anului.

By: Ovidiu Cercel Tags: , ,

Traditii si Obiceiuri romanesti de IGNAT

In: Calendar Ortodox

In fiecare an, pe 20 decembrie, in Romania se sarbatoreste Ignatul, ziua in care este permisa o singura activitate: taierea porcului, urmata de sortarea si prepararea specialitatilor pentru apropiatele sarbatori de Craciun.

Denumirea de Ignat vine de la Sfantul Ignatie Teoforul, episcop de Antiohia si martir al Bisericii care este unul din cei mai de seama parinti apostolici. Pentru ca nu a lepadat credinta in Hristos, a fost aruncat in arena si sfasiat de lei, in jurul anului 110, in timpul domniei imparatului Traian. O parte din moastele Sfantului se afla in Catedrala episcopala din Galati, la Schitul Darvari din Bucuresti si la Manastirea Tismana.

sursa: antenasatelor.ro