Invataturile lui Ion Cristoiu despre jurnalisti dupa atentatul de la Paris!

In: Stirile zilei, World

Atentatul din Franta sau mai degraba masacrul a dat nastere pe meleagurile noastre unei uriase trancaneli despre libertatea presei. Actiunea celor doi a fost interpretata ca un atentat la libertatea presei si prin urmare s-a vorbit de o solidaritate cu ziaristii de la Charlie Hebdo. Pentru a fi la moda, multi jurnalisti si multi politicieni si-au pus mot sintagma Je Suis Charlie! intr-o noua izmeneala tipic moldo-valaha, scrie jurnalistul Ion Cristoiu, pe blogul sau.

Redam textul semnat de Ion Cristoiu.

In prima parte a anului 1914, ziarul Figaro, sub conducerea lui Gaston Calmette, duce prin publicatia condusa de el o lunga si virulenta campanie de presa impotriva ministrului de Finante, Joseph Caillaux, prezentindu-l timp de trei luni (138 de articole in 95 de zile, cea mai lunga campanie de presa dusa impotriva unui singur om) drept un demnitar corupt.

In dupa amiaza zilei de 16 martie 1914, sotia lui Caillaux, Henriette Caillaux, cu care se casatorise dupa ce demnitarul divortase (ca si ea, de altfel), cumpara un pistol si, tinindu-l in manson, patrunde in sediul ziarului spunind portarului ca vrea sa-l intilneasca pe director.
Dupa ce afla ca directorul nu-i in sediu, ea il asteapta, totusi, in anticamera, timp de o ora. Ajungind la birou doar pentru a trece pe acolo (era ora 18), Calmette ii acorda o intrevedere din pura galanterie, dat fiind ca dama, vorba lui Caragiale, era curatica.
Dupa citeva cuvinte, Henriette Caillaux scoate din manson pistolul si trage in director sase gloante. Nu fuge de la locul crimei. Cind e arestata, la interogatoriu, explica linistita c-a vrut sa razbune onoarea sotului, terfelita de ziarist.
Pe 28 iulie 1914, Henriette Caillaux e achitata, crima sa fiind considerata pasionala.

Citeste si   MUSULMANII s-au unit in campania NOT IN MY NAME! Mesajul cu care declara RAZBOI TERORISTILOR! VIDEO

De ce-am tinut sa reamintesc acest scandal celebru din Istoria Frantei (Camil Petrescu il aminteste in piesa Suflete tari, uimindu-se ca Henriette l-a asteptat o ora pe director ca sa-l impuste)?
Pentru ca atentatul din Franta sau mai degraba masacrul, pentru ca mobilul atacatorilor e doar presupus de catre autoritati (nimeni n-a revendicat atentatul, nici macar prezumtivii autori), a dat nastere pe meleagurile noastre unei uriase trancaneli despre libertatea presei.

Actiunea celor doi a fost interpretata ca un atentat la libertatea presei si prin urmare s-a vorbit de o solidaritate cu ziaristii de la Charlie Hebdo. Pentru a fi la moda, multi jurnalisti si multi politicieni si-au pus mot sintagma Je Suis Charlie! intr-o noua izmeneala tipic moldo-valaha.

Urmarind trancaneala asta fudula (fudulia de a fi luptator pentru libertatea presei!), mi-am dat seama ca nu trebuie sa fim invidiosi pe Caragiale, pentru ca a fost martor al unei prese care – vorba lui celebra – contribuia la timpirea poporului.
Presa romana de azi e la fel de penibila in fandoselile sale ca si cea de pe vremea lui Caragiale.

Citeste si   REACTIA fondatorului FACEBOOK dupa ATACUL TERORIST de la Paris: „Un extremist m-a condamnat la moarte”!

in 16 martie 1914, o cetateanca impusca pe directorul gazetei Figaro sub puterea emotiilor stirnite de campania impotriva iubitului.
Distinsa a considerat ca e de datoria ei sa spele prin gloante onoarea sotului, culmea si demnitar (Henriette vine la redactie in masina ministeriala a sotului).

Dupa parerea mea, respectiva a comis un asasinat si pentru asta ar fi trebuit condamnata la moarte, nu achitata.
Ea insa n-a comis un atentat la libertatea presei.
Atentat la libertatea presei poate comite doar o autoritate de stat, care legifereaza cenzura sau hartuieste pe ziaristii incomozi.

in nici un caz la Paris, in 7 ianuarie 2014, ca si in 16 martie 1914, nu putem vorbi de un atentat la libertatea presei.
in aceste conditii, actiunile de solidaritate din presa noastra, cea care e atit de libera incit intreprinde un gretos cult al personalitatii directorului SRI, fara a cuteza a atinge nici macar cu o cratima onoarea Serviciilor noastre secrete, mi se par de un penibil greu de suportat.

Citeste si   Probabil cea mai reusita CARICATURA romaneasca despre Charlie Hebdo

Solidarizarea cu un ziar, cu o institutie, cu un cetatean are rost doar atunci cind ea ar avea ca efect, fie si presupus, indreptarea unei nedreptati care i s-a facut sau este pe cale de a i se face.

Dar in cazul jurnalistilor de la Charlie Hebdo la ce ajuta solidarizarea?
ii face pe alti descreierati sa nu mai impuste ziaristi, de teama ca presa romana sa nu se solidarizeze cu victimele?

Ca si in cazul directorului Figaro, in cel al ziaristilor de la Charlie Hebdo avem de a face cu expresia criminala a unei nemultumiri stirnite de o campanie de presa.

Asa a socotit Henriette ca-si razbuna sotul.
Asa au socotit descreieratii ca-l razbuna pe Profet.

La un comentariu publicat in Evenimentul zilei, am avut 242 de postari anonime.
240 erau injuraturi de mama, iar doua doar porcaieli.
in Romania kalasnikoavele sunt mai greu de procurat.
Daca ar fi mai usor, sunt sigur ca jumatate din cei nemultumiti de rindurile mele ar fi folosit glontul pentru a arata ca ma dezaproba.

inseamna asta un atentat al anonimilor la libertate presei?
Nici vorba.
inseamna o intoleranta la opiniile altora, egala cu cea a autorilor masacrului de la Paris.
Una e insa intoleranta la opiniile celorlalti si alta atentatul la libertatea presei.













MAI TREBUIE SA CITESTI SI...

REVINO IN TOP

Share Page

Close