Istoria nestiuta a Martisorului! Vezi de unde vine si cum a fost creat

In: Cultura, Life

Martisorul celebreaza venirea primaverii. Daruit de 1 martie,  este un obicei specific romanesc. In aceasta zi, barbatii  ofera doamnelor si domnisoarelor apropiate martisoare, despre care se considera ca sunt aducatoare de fericire si noroc.

In Bucovina, insa, cei care primesc martisoarele sunt barbatii. Traditional, martisoarele sunt formate dintr-un snur impletit rosu cu alb,  cu care se leaga  simboluri ale norocului: trifoi cu patru foi, potcoava, cosar.


Aparut in mediul rural, martisorul a fost preluat la oras sub forma de  moneda de argint sau aur, atarnata de un snur.  Aici a suferit diverse transformari –  a fost asimilat rapid la  un breloc cu snur rosu-alb si purtand semne de noroc sau de dragoste : trifoi cu patru foi, carte de joc, inima. Treptat,  obiceiul s-a schimbat, astfel ca, in prezent, obiectul care atarna de snur s-a diversificat. Poate fi  margea cu pene, scoici, animale,  zodiace, initiale ale numelor,  flori, animale, etc.

Potrivit etnologului Irina Nicolau (1946 – 2002), azi, martisorul a devenit  pretext pentru a oferi un cadou mai consistent, care uneori rezolva diverse obligatii sociale. Din talisman si obiect ritualic, martisorul a devenit un fel de obligatie sociala care intretine o traditie. Astfel, orasul i-a schimbat functia dintr-una ritualica si magica, intr-una sociala.

Prima zi a primaverii a fost sarbatorita inca de acum 8.000 de ani, conform descoperirilor arheologice. In timpul dacilor, martisoarele erau pietricele albe si rosii, insirate pe o ata.

Originea Martisorului

Martisorul este un obicei specific romanesc, pe care nu il regasim la alte popoare. In timp, traditia martisorului a fost preluata si de alte populatii de la sud de Dunare. Astazi, obiceiul este deosebit de raspandit si  la vecinii bulgari. Copacii din tara vecina sunt plini de snururi alb-rosii primavara. De altfel, si la noi, in mod traditional, dupa ce nu se mai poarta, martisorul sau macar snurul acestuia se agata intr-un copac inflorit, noteaza TVR.

Obiceiul daruirii martisorului este mostenit de la daci si romani si isi are originea in credintele si practicile agrare.

Martisor, numele popular al lunii martie,  este de origine latina – Martius. Dupa vechiul calendar roman, 1 martie era prima zi din an, in care se celebra Matronalia. in aceasta zi aveau  loc serbarile lui Marte – zeul fortelor naturii, al primaverii si agriculturii, ocrotitor al campului si turmelor. La vechii traci, aceleasi atribute le avea zeul Marsyas Silen, inventatorul fluierului, al carui cult este legat de glia materna si de vegetatie. Acestui zeu ii erau inchinate sarbatorile primaverii si ale fecunditatii naturii. Se pare ca sarbatoarea romana a matronaliilor s-a suprapus in spatiul romanesc peste echivalentul local al acesteia, Baba Dochia, personaj traditional care isi are originea in vechiul cult al Marii Mame.

Primele marturii ale existentei martisorului in spatiul romanesc sunt mai vechi de 8.000 de ani, dupa cum au relevat  sapaturile arheologice. Primele martisoare gasite erau pietre mici de rau vopsite in alb si rosu, insirate pe ata, care se pare ca se purtau la gat. Culoarea rosie semnifica focul, sangele si soarele si era atribuita  femeii – deci vietii. Albul, semnificand albul norilor si limpezimea apelor era asociat cu intelepciunea masculina. snurul martisorului semnifica tocmai impletirea inseparabila a celor doua principii, feminin si masculin.

Dupa unele  informatii etnografice, cele doua fire rasucite ar fi semnificat iarna si vara, iar de ele se agata o moneda de aur, argint sau din alt metal. in vechime se pare ca snurul se impletea din lana alba si neagra, fara a i se adauga monede sau alte obiecte artizanale. in unele acceptiuni, snurul bicolor al martissorului, ca obiect cultic, reprezenta funia anului, care aduna saptamanile si lunile in anotimpurile de baza ale Calendarului  popular – iarna si vara. Acest snur era facut cadou la 1 martie, in ziua Dochiei, inceput de An Agrar.

Raspandit in toate regiunile tarii,  se pare ca Martisorul este pomenit pentru prima data de Iordache Golescu. Folcloristul Simion Florea Marian arata ca in Moldova si Bucovina martisorul consta dintr-o moneda de aur sau de argint legata cu un snur alb si rosu la gatul copiilor. Era credinta ca portul martisorului face ca acestia sa aiba noroc. Fetele il purtau timp de douasprezece zile la gat, dupa care-l prindeau in par si-l tineau astfel pana la sosirea berzelor sau pana ce inflorea primul pom. Dupa aceea, cu snurul legau creanga pomului, iar cu banul respectiv isi cumparau cas, pentru ca tot anul sa le fie fata frumoasa si alba.

La sfarsitul secolului al XIX-lea, martisorul era primit de copii, fete si baieti deopotriva, de la parinti, in dimineata zilei de 1 martie, inainte de rasaritul soarelui. De firul martisorului se agata o moneda metalica de argint sau aur si se purta la mana, prins in piept sau agatat. in funcție de zona etnografica, el era scos la o anumita sarbatoare a primaverii (Macinici, Florii, Paste) sau la inflorirea unor arbusti si pomi fructiferi, si agatat de ramurile inflorite. Se credea ca purtatorii martisorului nu vor fi parliti de soare pe timpul verii, ca vor fi sanatosi si frumosi ca florile, placuti, dragastosi, bogați si norocoși, feriti de boli si de deochi. Aromanii puneau martisorul in ajunul zilei de 1 martie, adica in seara zilei de 28 sau 29 februarie.

Potrivit lui Ion Ghinoiu, toate traditiile despre Dochia intaresc ideea ca, la romani, anul este structurat pe eterna opozitie a contrariilor: lumina-intuneric, vara-iarna, cald-frig, fertilitate-sterilitate, viata-moarte. De asemenea, profesorul Ghinoiu arata ca, in legendele Dochiei, sunt amintite fara exceptie vara si iarna. De altfel, fragii sunt un simbol al anotimpului cald, deoarece se coc vara, nu primavara.

Unele legende despre Dochia vorbesc despre fragi. in una dintre ele, Baba Dochia apare ca o soacra rea care isi trimite nora de 1 martie la munte, dupa fragi. Dumnezeu ii da fetei o mana de fragi, Dochia crede ca a venit primavara, isi pune noua cojoace, unul peste altul, ia oile si urca la munte. Aici, vremea este capricioasa, mai intai se face cald si Dochia isi arunca cojoacele. Apoi vine frigul si baba, impreuna  cu oile, ingheata. Cu timpul, sloiurile s-au prefacut in piatra. Acestea ar fi Babele de azi din Bucegi.

Loading...

Dupa unele traditii, firul Martisorului ar fi tors de Baba Dochia in timp ce urca cu oile la munte.













MAI TREBUIE SA CITESTI SI...

By: Ovidiu Cercel Tags: , , ,
Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Name Email Website Comment

REVINO IN TOP

Share Page

Close