Andrei Plesu le da o lectie de mare patriotism politicienilor! „Folosesc limba romana ca pe o bata dupa mai multe tuici la carciuma”!

In: Stirile zilei

Politicienii folosesc limba romana ca pe o bata dupa mai multe tuici baute la carciuma. Or, patriotism inseamna intai sa scrii si sa vorbesti corect.

Problema este ca, atata vreme cat ei peroreaza la televizor, fara asemenea grija, copiii ii iau drept modele de succes si, desigur, demne de urmat.

„E o tema care ma chinuie, domnilor, pentru ca mi se pare ca simptomele patriotismului sunt: sa-ti cunosti trecutul, sa-l onorezi, sa-ti iubesti cultura si sa-ti folosesti cuviincios limba. Eu cand vad cum se vorbeste limba romana, intai gramatical vorbind, pe urma stilistic vorbind. Ce fac politicienii la televiziuni, cu limba romana, o folosesc ca pe o bata, spun lucruri inadmisibile, atmosfera e de carciuma de dupa mai multe tuici. Ce vad, ce cred elevii care vad asta? Ca daca nu vorbesti asa buruienos si bolovanos n-ai sanse sa ajungi la varf, la conducerea tarii”, a spus Plesu la Digi24.

Liviu Pop, ministrul Educatiei, se afla in top

Aflat la deschiderea anului universitar de la Iasi, Liviu Pop a vorbit despre sistemul educational din Romania si despre viitorul acestuia, prilej cu care a spus ca „fiecare copil merita un viitor mai bun decat cel prezent”.

„Ajutati copiii care doresc sa invete sa faca scoala. Fiecare dintre dintre noi are un vis ca individ, va invit sa nu uitati ca avem nevoie de un vis de comunitate, de un vis ca tara. Visul meu e ca fiecare copil sa aiba o educatie de calitate. Numai asa vom putea scoate o parte din tara din saracie si ne vom gasi, in sfarsit, echilibrul ca societate”, a spus Liviu Pop.

„Eu, de exemplu, nu ma pot uita linistit in oglinda pana nu reusesc sa imi duc misiunea pana la capat. Am o cauza, sunt dator alaturi de echipa mea din minister cu reforma veritabila a educatiei, indiferent ca asta imi place sau nu, ca starneste critici sau nu. Fiecare copil trebuie si merita sa aiba acces direct la scoala, educatie, studii, fiecare copil merita un viitor, un viitor mai bun decat cel prezent”, a adaugat ministrul Educatiei.

By: Ovidiu Cercel Tags: , ,

Andrei Plesu matura pe jos cu liderii PSD! „Un amestec de infantilism, topenie, slugarnicie, smecherie ieftina, prost gust!”

In: Politic

Andrei Plesu comenteaza acid manifestarile liderilor PSD din timpul crizei politice pe care tot ei au generat-o. El a remarcat, pe blogul de pe platforma Adevarul, cat de bucurosi au fost in mometul in care si-au demis propriul guvern: „Ce amestec de infantilism, topenie, slugarnicie, smecherie ieftina, prost gust!”.

„Mi-a venit in minte acest grandios ‘moment’ caragialian, cind – dupa victoria motiunii de cenzura prin care pesedistii au recunoscut, cinstit, ca, de buna voie si nesiliti de nimeni, si-au numit in guvern ministri de toata jena – am vazut, la televizor, lungi cozi de admiratori si admiratoare de partid in jurul lui Liviu Dragnea. Voiau sa-l pupe! Sa-l pupe rau! Sa-si faca poze linga el. Sa-l imbratiseze cald. Tocmai avusesera loc iuresul vitejesc de la Marasesti, batalia de la Oituz, ofensiva decisiva de la Rovine! Cum sa nu-l pupi pe marele invingator? Pe Daddy? Pe strategul care, fie si pentru o clipa, a facut sa rasune numele patriei, al Teleormanului, al PSD-ALDE-lui, in urechile intregii planete!

Lasind gluma la o parte, marturisesc, obosit, ca spectacolul de-atunci oferit de parlamentarii neo-socialismului autohton mi s-a parut, stilistic, mai deprimant decit chiar miza ridicola a intregului episod. Ce amestec de infantilism, topenie, slugarnicie, smecherie ieftina, prost gust! Ideea ca depindem de portretele adunate balos in jurul marelui conducator, de zelul lor mafiot, de plecaciunile lor libidinoase nu ingaduie nici o iluzie. Pe micul ecran se desfasura o procesiune de mediocri, o combinatie tantosa de primitivism politic, proasta educatie, calcul interesat, gelatina umana. Aproape induiosator era coconetul omagial. Nu le distingeam chipurile, dar le vedeam rochitele, coafurile, bratetele lacome, posteriorul nemilos, foindu-se dragalas in jurul sefului”, a scris Andrei Plesu.

Scriitorul a tinut sa remarce apoi, ironic, cat de mult tin unii la altii liderii PSD.

„Cind vezi cita dragalasenie circula pe coridoarele membrilor de partid fideli, cita perversa solidaritate ii tine laolalta pe guvernanti, devii nitel gelos. Pe noi, pe simpli cetateni, nu ne iubeste nimeni? Macar un pupic, o acadea, o ocheada. Nu „limbi”, nu promisiuni, nu strigaturi patriotice si doine stramosesti de dor si jale. Ci un pic de atentie, de grija camaradereasca, de mila. Si mai putina nerusinare! Politicienii nostri se ocupa fatis (si prosteste!) numai de afacerile lor, de rafuielile lor, de aliantele lor lucrative. Se vede cu ochiul liber ca trateaza tara ca pe o simpla materie prima a ambitiilor si poftelor lor. Ca tot ce stiu e sa se pupe intre ei, sa se apere obraznic unii pe altii prin presa si sa-si ia la misto adversarii. Reversul pupaturii e, in acest caz, scuipatul, injuria, denuntul.

Cit vom mai avea parte de blestemul acestui spectacol? Cind vor aparea, in sfirsit, pe scena, nu figuri providentiale, eroi folclorici, zine imaculate, ci macar oameni normali, cuviinciosi, care sa nu te faca sa rosesti cind te gindesti ca te reprezinta?”, a incheiat Plesu.

Portretul lui Iohannis creionat de Andrei Plesu: Un domn civilizat, potolit, neostentativ!

In: Politic

Andrei Plesu a facut un inventar al principalelor critici care i se aduc lui Klaus Iohannis, dupa care concluzioneaza „prefer sa am de-a face cu un domn civilizat, potolit, neostentativ si rezonabil, decit cu o galerie de caftangii agitati, vocali si cam necinstiti”.

Intr-un text publicat pe blogul din Adevarul, Plesu a creionat ironic principalele acuzatii care i se aduc in mod repetat lui Klaus Iohannis.

„1. Klaus Iohannis vorbeste prea putin. Noi vrem discurs ”latin”, volubilitate neastimparata, jonglerii, poante, capete-n gura. Adica vrem Basescu! (Pe care, totusi, la vremea lui, il amendam exact pentru excesul lui de spectacol verbal.) Altceva e sturlubaticul Ponta, cu ironiile lui de Baragan, cu umorul lui de stadion, cu tupeul lui de premiant la grupa mica. Altceva e Tariceanu, mereu calare pe toate gardurile in care se repede cu oistea. Altceva e Dragnea, cu zimbetul lui de zilier taietor de capete, altceva Olguta, jonglind printre limbi, ca voda prin loboda, altceva abisalul Daea, primul ministru suprarealist din istoria Romaniei moderne. Nu ne plictisesc crampele mimice ale lui Grindeanu, combativitatea tantosa, de sef de sala, a lui Nicolicea, dragalasenia din ce in ce mai virila a Gabrielei Firea. Nu ne enerveaza nici motaiala intrerupta de bilbiieli a liberalilor, nici sotronul nabadaios din USR, nici ceata persistenta din PMP. Nu ne mira ca un individ care, la baza, are o calificare de muncitor, vrea sa reformeze sistemul juridic al tarii. Toti au si ”parti” bune. Suportam de ani lungi, seara de seara, bla-bla-ul previzibil al citorva ”comentatori” inconturnabili, mereu aceeasi, cu Securitatea pe Securitate calcind, care mai fini (academicieni, ma rog frumos…), care mai dintr-o bucata, care mimind ”cu toata dragostea” impartialitatea, care sarind golaneste la beregata ”dusmanilor”, care modelind magisterial, ”din polul plus” al inteligentei lor boreale, opinia compatriotilor. Suportam de decenii ministri si parlamentari care vorbesc romaneste ca niste semi-analfabeti, gindesc ca niste corigenti la seral, fura ca niste chivute vesele si adorm in post, ca niste militieni mahmuri. Toti ne convin, toti sunt ”sortabili”. Numai cu Iohannis avem ghinion…

2. Klaus Iohannis e neamt. Nu e ”de-al nostru”. Stramosii lui nu s-au aciuiat pe la noi decit acum vreo 900 de ani. Nu sunt atit de fragezi si de verzi, ca, de pilda, alte vedete ”legitime”, care, potrivit propriilor lor declaratii, au venit in Romania din Albania si Italia, in secolul 19. Nemtii ne-au dat, e drept, un rege (Carol I) caruia ii datoram Romania Mare si moderna, ne-au scolit, pe la Berlin si Viena, elitele (Eminescu, Titu Maiorescu, Iorga s.a.), ne-au lasat mostenire un amplu patrimoniu de monumente istorice, dar asta nu inseamna ca ii lasam sa abuzeze de ospitalitatea noastra stramoseasca. Noi suntem romani! Nimeni nu ”se descurca” asa de bine ca noi! I-am invatat pe romani latineste, am inventat caloriferul, ne-am luptat cu turcii, ca sa poata aia din Vest sa-si faca universitati si catedrale. Iohannis nu poate fi un ”mare roman”. Ca, de pilda, dacul Becali (nume neaos!), tribunul providential Vadim (alt nume neaos!), sau supremul Ilie Nastase, cel care ne-a adus atita glorie, incit si-a cistigat dreptul de a ne face de ris, cind si cum vrea el.

3. Iohannis e nervos. Da cu paltonul de-a azvirlita, inainte sa se urce in automobilul prezidential! Informatie si filmulet virale! Nu are calmul, politetea, rabdarea, neamului nostru mult incercat! In ce ma priveste, tradator si elitist cum sunt, vin si zic: cind un demnitar cu paltonul pe el urmeaza sa se aseze intr-o masina, are voie sa-si scoata paltonul (daca nu vrea sa-l tina-n poala ca intr-un taxi), iar aghiotantul lui e musai sa-l preia. Daca n-o face, demnitarul ”il ajuta” – in mod legitim iritat de stingacie – si arunca haina pe capota. Bun, si? E asta o stire? Crede cineva ca demnitarii n-au nervi, n-au oboseli, n-au caderi omenesti? Ii crede cineva zine, stihii descarnate, monahi piosi, gata ”sa intoarca si obrazul celalalt”?

4. Iohannis muta steaguri… La sfirsitul ultimului summit UE, a tinut o conferinta de presa si, pentru ca, intre el si interlocutori, era un steag, l-a mutat citiva centimetri mai la dreapta, ca sa vada si sa fie vazut de ziaristi. Scandal international! Scenarii: A. a facut-o, ca sa-si arate dispretul pentru britanici. B. a facut-o, pentru ca i-au sugerat s-o faca unii politicieni complotisti. C. a facut-o, prost sfatuit de vreun slujitor incompetent, sau de vreu smecher. Cei mai ofensati au fost englezii (nici englezii nu mai sunt ce-au fost…). Adica tocmai ei, care au votat sa-si mute steagul de linga celelalte steaguri europene, tocmai ei sufera ca sunt, prin gestul presedintelui roman, discriminati, brutalizati, marginalizati! Plecam de la voi, dar nu v-atingeti de steagul nostru! Lasati-l sa defileze, mindru, alaturi de celelalte steaguri, daca nu chiar in fruntea lor.

5. Iohannis e casatorit, iar nevasta lui are unele genti, poarta unii pantofi si il insoteste, uneori, in cite o calatorie. Nu se face! Nu ne plac pantofii, nu suntem de acord cu gentile si vrem sa stea, cuminte, acasa! Avem, e drept, unele probleme cu invatamintul, cu spitalele, cu puscariile, cu justitia, cu coruptia, dar asta nu inseamna ca suntem orbi la vestimentatia, accesoriile si agenda primei doamne. Veghem! Vrem ca totul sa functioneze impecabil! ”Diavolul se ascunde in detalii!”

Ca sa diminuez eforturile, usor anticipabile, ale unor cititori, ma grabesc sa spun (desi n-o sa conving pe nimeni…) ca nu vreau sa-l adaug pe actualul presedinte la interminabila lista a ”pupincurismelor” mele. Nu mai aspir la vreun rol politic, nu vreau privilegii (pe care se pare ca le colectionez de decenii, fara sa stiu, totusi, in ce constau). Iar dl Iohannis nu e genul meu. Dar stiu ca nu ma face de ris cind ma reprezinta in lume, ca, atunci cind e nevoie, vorbeste bine germana si engleza si ca a facut citeva gesturi mai mult decit necesare: o esentiala irumpere intr-o pernicioasa sedinta de guvern, un excelent discurs post-criza in Parlament (”deconstruit”, fireste, de adversari ca inadecvat si nepoliticos), o iesire civilizata in mijlocul demonstrantilor care, cu argumente tribale, il contestau in strada. Pe scurt, prefer sa am de-a face cu un domn civilizat, potolit, neostentativ si rezonabil, decit cu o galerie de caftangii agitati, vocali si cam necinstiti. ”Parerea mea!” Nu oblig pe nimeni sa ma aplaude…”, a scris Plesu in Adevarul.

Andrei Plesu are o singura intrebare pentru Liviu Dragnea: Cum ati facut bani pentru vila aceea formidabila?

In: Stirile zilei

Liviu Dragnea este mult mai periculos decat Victor Ponta, este de parere scriitorul Andrei Plesu. Potrivit acestuia, liderul PSD este angajat intr-o lupta „strict privata” si ar fi foarte interesant de aflat de unde a avut bani pentru vila lui somptuoasa din Alexandria.

Intr-un interviu la Digi24, Andrei Plesu afirma ca Liviu Dragnea este „slujitorul” lui… Liviu Dragnea.

„Am simtit de la inceput ca e mult mai periculos decat Ponta, pentru ca Ponta avea un fel de spontaneitate vesela si previzibila”, a declarat Andrei Plesu.

In opinia sa, liderul PSD este angajat intr-o lupta „strict privata”, iar pentru el conducerea tarii e, de asemeni, o afacere privata.

Daca ar fi sa-i puna o intrebare lui Dragnea, Plesu spune ca l-ar intreba un singur lucru: „Cum ati facut bani pentru vila aceea formidabila?”, arata Republica, care citeaza fragmente din interviul care va fi difuzat duminica de Digi24.

In legatura cu protestele care au loc in paralel in Piata Victoriei si Cotroceni, Andrei Plesu, spune ca le deosebeste ceva fundamental: „Cei de la Cotroceni sunt telespectatori, in sensul ca reproduc mesaje pe care le-au auzit cu o zi, seara, saptamana inainte la TV. Ceilalti (cei din Piata Victoriei – n. red.) nu sunt telespectatori, sunt oameni cu meserii limpezi si care inteleg sa-si protejeze statutul”.

Discursul articulat al manifestantilor din Piata Victoriei are legatura cu faptul ca majoritatea nu au avut parte de experientele de dinainte de ’89. „Este prima generatie nascuta normala si ma bucur ca se manifesta”, spune Andrei Plesu.

Andrei Plesu, atac devastator la adresa lui Iohannis

In: Politic
Dupa numai o luna de mandat, Klaus Iohannis a reusit sa stirneasca o bombaneala generala, in perimetrul careia nu se mai recunosc usor „taberele” de dinaintea alegerilor. Bombane si fosti basisti, si actuali PMP-isti, si „macovisti” si unii anti-basisti.
Mai grav inca este ca, pe acest fundal, se aud mici laude, sau chiar amabilitati dinspre PSD si Antena 3. Pe scurt: „lumea buna”, care l-a votat, e deja dezamagita, iar „baietii rai”, care au sperat in victoria lui Victor Ponta, se simt confortabil. Suntem, s-ar zice, victimile unei adevarate „nevroze” post-electorale. Am cistigat, dar suntem grav nesatisfacuti. Satisfacuti par, mai curind, cei care au pierdut.
O prima explicatie a situatiunii ar putea face recurs la psihanaliza. Ne-am obisnuit, de-a lungul a zece ani, cu stilul Basescu. Si adeptii, si contestatarii fostului presedinte au ajuns, in cele din urma, sa-i duca lipsa. Adeptii erau incintati sa-i savureze aplombul, reactivitatea bataioasa, zelul cotidian al confruntarii. Iesirile de seara la pupitrul de la Cotroceni devenisera, aproape, un ritual. La sfirsitul lor, cutare ministru, cutare lege, cutare gazetar sau prim-ministrul insusi paraseau scena cu arcada sparta. Aveai ce vedea, aveai ce auzi, aveai ce comenta.Toata lumea asteapta sa vada ce face Traian Basescu dupa ce a predat mandatul de presedinte! Iata raspunsul
„Anti-basistii” traiau zile si saptamini intregi din spectacolul prezidential. Agenda emisiunilor lor parea asigurata fara niciun efort: era destul sa asculte ce spunea, harnic, „dictatorul” si talk-show-ul prindea contur cit ai zice peste: indignarile (lucrative), glumitele (nervoase), dezvaluirile („in exclusivitate”, „uluitoare”) veneau de la sine, fara excese de imaginatie sau de buna-credinta. „Ceilalti”, la rindul lor, fluierau de la galerie manevrele (previzibile) ale adversarilor si ricanau la fiecare „knock-out” reusit de Basescu.
Una peste alta, nu era zi fara portia ei de „fun”. Caftul politic era simultan deplins si stimulat. Aveam, toti, aerul ca suntem satui de razboi, ca vrem nitica liniste, ceva dialog pasnic, dar faceam totul pentru a le evita. Intr-un tirziu, am ales un presedinte care a promis „un alt mod de a face politica”. Vorbeste putin, neprovocator, nu iese la bataie, „nu se implica” transant in chestiunile „arzatoare”. Si, dintr-odata, ne plictisim! Pace, pace, dar nici chiar asa! Ne-am saturat de atmosfera ringului de box, dar nici ragazul mioritic „pe-un picior de plai” nu ne amuza.
Cum sa faci politica, dezbateri televizate, gazetarie rentabila, fara niciun pic de tapaj?! Psihanalitic vorbind, traim o frustrare severa, cu atit mai severa, cu cit e inavuabila. Nu poti sa recunosti, in gura mare, ca vrei singe…
monica macoveiO alta specie a bombanelii vine dinspre tabara Monicai Macovei si a sustinatorilor ei. E omeneste, desigur, sa vrei sa ai dreptate pina la capat. „Nu v-am spus noi ca Iohannis nu e ce trebuie?” „Nu v-am spus noi ca singura solutie era Monica Macovei?” „Ia sa fi fost dinsa la Cotroceni! Pai Ponta cerea a doua zi azil politic in China, PSD-ul se convertea in masa la decalogul noului presedinte justitiar, toti plagiatorii tarii (cifra apocaliptica!) erau trecuti in somaj si condamnati la amenzi cu care am fi rezolvat neregulile fiscale!” Nu ne indoim, in ce ne priveste, ca dna Macovei ar fi fost un presedinte plauzibil si necesar, desi, prin fire, n-ar fi fost, poate, scutita de unele excese geometrice, inflexibilitati inadecvate, tenacitati contra-productive.
Problema e insa alta: ca sa ajunga sa ne conduca, Monica Macovei era musai sa ia mult mai multe voturi decit a luat. E si asta o inzestrare obligatorie a combatantului politic. O „fatalitate” a democratiei. E esential sa fii cinstit, bine pregatit si eficient juridic, blindat cu proiecte si principii. Dar trebuie sa fii si convingator, simpatic, autentic si matur in manifestarile tale. Sa cistigi. Ii doresc sincer Monicai Macovei un viitor politic de care sa beneficiem toti. Dar mai are de lucrat in materie de tactica si strategie electorala, in materie de auto-reprezentare si firesc. Iar cei carora le-a cazut cu tronc n-o vor ajuta prea mult, cintindu-i euforic in struna (si de fapt, multumiti de propria lor optiune).
Propunerea mea, la capatul acestei incercari de a intelege „momentul politic” de acum, este sa nu ne grabim. Sa nu-i cerem actualului presedinte sa fie altfel decit este, sa nu facem bilantul unei luni de mandat ca si cum ar fi bilantul unui mandat intreg, sa lasam omului ragazul (si dreptul) de a se acomoda cu noul sau statut, de a invata (si de a gresi), ba chiar de a ne dezamagi. Deocamdata, ne-am luat nepermis de repede o infatisare posomorita. Suntem dezamagiti din plecare. Stati sa vedem! E ridicol sa ne asteptam ca guvernul sa fie deja evacuat, parlamentul restructurat, legislatia – impecabila. Eu unul sunt deja multumit ca Ponta e tot mai pisicut, ca vorbaria lui Crin Antonescu nu-i lipseste decit lui insusi, ca e timp si pentru mici momente de motaiala.
Astept, desigur, si gesturi mai putin ornamentale, si rezultate mai putin „cuminti”. Dar n-am inca motive sa ridic piatra si sa plimb, in spatiul public, o mina crincena, o fizionomie devastata de cearcane. Nu-mi dau seama cind are optiuni proprii, cind e obligat sa accepte „sugestii” din preajma, cind accepta compromisuri de conjunctura. De bombanit, pot sa bomban si eu. Cred, de pilda, ca principala problema a domnului Iohannis este o stingace (si, in perspectiva, primejdioasa) politica de cadre. Ceea ce va face va depinde in foarte mare masura de echipa. De cea tehnica si de cea politica. Nu-mi dau seama cind are optiuni proprii, cind e obligat sa accepte „sugestii” din preajma, cind accepta compromisuri de conjunctura.
Dar, ca sa dau un exemplu, nu se poate sustine cu niciun argument rezonabil faptul de a impune la virf, candidatura unei persoane de croiala Alinei Gorghiu: un personaj inconsistent, incapabil sa iasa din sfera locului comun decit prin mici accese de tupeu si infatuare. Si mai sunt si alte asemenea „derapaje”. Dar stati sa vedem! Nimeni nu e scutit de capcane, erori, confuzii. Hai sa nu instituim, din prima zi, exigente supreme! Daca tot l-am votat, hai sa facem un minimal exercitiu de rabdare.

Sursa: Adevarul