10 piese VESTIMENTARE care au scris ISTORIA MODEI

In: Stil, Stirile zilei

 

Piesele de rezistenta ale garderobei sunt ca niste prietene bune, mereu alaturi la nevoie: pare ca le cunosti de-o viata si aproape ca nu mai tii minte unde si cum v-ati intalnit prima oara.

Chiar daca in unele cazuri n-a fost dragoste la prima vedere, ba chiar dimpotriva, n-ai mai putea trai in ruptul capului fara ele. Si, indiferent daca mai virezi uneori din “rock-chic” spre “boho” sau daca ai chef sa te transformi, brusc, din Coco Chanel in Lady Gaga, ele asteapta cuminti, in dulap, sa-ti treaca toate rebeliunile vestimentare.

Asemeni personajelor care le-au facut celebre, fiecare dintre cele zece piese pe care le trecem in revista are propria sa istorie, care te va face sa le apreciezi si mai mult.

1. Rochia alba plisata
Lansata de: Marilyn Monroe in „The 7 Year Itch”

Poate concura fara probleme pentru titulatura de „cea mai faimoasa rochie din istoria modei”.
De cand Marilyn a lasat-o sa fluture lasciv in curentul metroului in filmul „The 7 Year Itch„, fiecare femeie din lume a visat sa-ti traiasca macar o data propriul moment „Norma Jean”.

Pe langa aura de magie pe care a capatat-o in ultimii 55 ani de pe urma celebrei blonde, rochia alba a castigat teren in fata altor obiecte vestimentare si prin faptul ca „puncteaza” la mai multe categorii.

Prima fiind o rochie legata dupa gat, le avantajeaza pe femeile cu un bust proeminent asemeni Normei Jean, dar accentueaza armonios si formele celor cu care natura n-a fost la fel de generoasa (creand o usoara iluzie optica).
In acelasi timp, croiala cambrata pe talie scoate in evidenta silueta de clepsidra, iar pliseurile fine, pana la genunchi, aluneca frumos pe coapse fara sa dezvaluie prea multa piele.

Cat despre ultimul punct pe lista – culoarea – senzualitatea albului te face sa arati si sa te simti si mai sexy decat de obicei.

PONT: Nu o purta niciodata cu pantofi sau sandale albe, pentru ca vei parea o mireasa ratacita. Alege, dimpotriva, o culoare puternica: rosu, corai, chiar si verde aprins. Fiind o rochie prinsa dupa gat, bijuteriile nu-si au locul, dar poti compensa cu o floare in par, mai ales pentru un look de vara.

2. Stilul „scolarita”
Lansat de: Ali Macgraw in „Love Story”

Cea mai frumoasa poveste de dragoste a anilor ’70 a transformat stilul vestimentar „preppy”, caracteristic studentilor americani, intr-un curent de moda care dainuieste pana in ziua de azi.
Coordonatele principale: caciulile colorate din lana, combinate cu fulare in dungi; fustele plisate in carouri, cu talie inalta; cizmele lungi, fara toc; rochitele scurte, colorate si prinse cu o curea in talie, precum si trench-ul cu cordon.

Plus ochelari de vedere cu rame mari, negre, care au ramas in istorie drept simboluri ale stilului „tocilar sexy”. Si toate i se datoreaza lui Ali McGraw, interpreta lui Jennifer Cavalieri din „Love Story”.

Stilul „preppy” a prins tocmai pentru ca apartinea unei varste la care poti experimenta fara nicio teama culori, texturi si modele cu un aer copilaresc, ba chiar usor hippy.

3. Rochia rosie de seara
Lansata de: Julia Roberts in „Pretty Woman”

Daca micuta rochie neagra este prietena de suflet cu care te simti mereu in siguranta, stiind ca te va lasa sa acaparezi prim-planul fara sa te eclipseze, rochia rosie este mai degraba amica indrazneata pe care o iei cu tine la party ca sa straluciti impreuna in lumina reflectoarelor.

Nu te lasa sa treci neobservata, dar nici nu te incarca inutil, ci te pune in valoare exact atat cat trebuie.

Chiar daca rochii de culoarea focului au mai fost in istorie, pentru ca lumea intreaga sa se convinga odata pentru totdeauna ca rosul este „noul negru”, a fost nevoie ca Richard Gere sa asorteze un superb colier de diamante rochiei lungi de seara, in culoare rosu-aprins, purtate de „Cenusareasa” Julia Roberts in „Pretty Woman”.

Destinatia celor doi indragostiti era Opera din San Francisco, iar traiectoria rochiei a fost clara: direct spre dulapurile noastre, de unde nici ca avea sa mai plece vreodata.

Completata de manusi albe si pantofi cu toc inalt, rochia rosie este la fel de greu de purtat precum rujul rosu sau unghiile purpurii: nu trebuie imbracata, ci „traita”, cu o atitudine de completa siguranta de sine.

PONT: Momentul in care vei iesi pe usa casei ca o veritabila „Lady in Red”, tinand capul sus, cu privirea limpede si simtindu-te cea mai sexy femeie, este momentul in care vei sti ca ai trecut, in sfarsit, examenul la „siguranta de sine”. Categoria: „avansati”.

4. Bustiera
Lansata de: Madonna in anii ’80

Cand spui „Madonna” si inchizi ochii, o singura imagine iti traverseaza gandurile cu viteza luminii. Nu, nu e nici fotografia ei in costum de cowboy pe coperta de la „Music”, nici tinutele inspirate de anii ’50 din Evita, nici macar rochia de vrajitoare din „Frozen”.
Categoric este bustiera crem cu cupele conice din turneul Vogue, urmata indeaproape de cea alba din videoclipul „Like a Virgin”.

Candva un obiect rezervat budoarelor, bustiera a fost adusa in lumina reflectoarelor de catre diva pop, care a transformat-o, cu mult tupeu, intr-un „must have”.
De la Vogue incoace, bustiera se poarta in loc de top, sub sacouri, cu bluze vaporoase pe deasupra sau – daca esti cu adevarat indrazneata -, combinata cu o fusta neagra, simpla.

PONT: Chiar daca bustiera s-a „emancipat” si a iesit din sertarul de lenjerie direct pe strada, scopul ei este sa te faca sa arati sexy, nu sa lase impresia ca ai uitat sa-ti dai jos camasa de noapte.

Alege un model din satin, fara fundite, dantela sau aplicatii inutile, pe care sa-l poti purta atat pe sub camasi sau sacouri, cat si ca o piesa de sine-statatoare.

5. Camasa alba
Consacrata de: Julia Roberts, Diane Keaton, Uma Thurman

Uma Thurman a purtat-o cu pantaloni capri in „Pulp Fiction” (1994), Diane Keaton a impartit cu ea gloria lui „Annie Hall” (1977), iar Julia Roberts a dus-o pe culmile celebritatii in „Pretty Woman” (1990), cand a intrat in faimosul hotel Regent Beverly Wilshire din Beverly Hills imbracata intr-o fusta minuscula si acoperita cu… camasa alba a lui Richard Gere.

Desi este simbolul oficial al simplitatii, acest element vestimentar reprezinta o sursa inepuizabila de idei si combinatii. Ba chiar exista si designeri, precum frantuzoaica Anne de la Fontaine, care au facut cariera din colectii bazate exclusiv pe reinventarea si reinterpretatarea camasii albe, sezon dupa sezon.

PONT: In garderoba ta trebuie sa se afle neaparat o camasa alba simpla, cambrata, cu linie masculina, pe care sa o porti, pentru un plus de efect, cu… butoni de culori si forme dintre cele mai originale.
Sigur ai purtat macar o data in viata cravata, de ce n-ai „atenta” acum si la ultimul bastion masculin: butonii.

6. Palaria „fedora”
Lansata de: Ingrid Bergman in „Casablanca”

Suedeza Bergman nu este doar una dintre putinele femei de la Hollywood care au avut curajul sa spuna „nu” vocilor care-i susurau in ureche sa-si indrepte dintii, sa-si penseze sprancenele prea groase sau sa devina o „blonda americana”.

Este si singura femeie care a reusit vreodata sa arate stralucitor… in kaki. Ce-i drept, costumul kaki din „Casablanca” era combinat cu o palarie de inspiratie masculina, purtata pe o parte.

Michael Jackson insusi s-a improprietarit, ulterior, cu un gen similar de „fedora”, iar Rihanna, Justin Timberlake si alte staruri din zilele noastre l-au acaparat definitiv in ultima perioada.

PONT: Aleasa cum trebuie, o palarie iti scoate in evidenta coafura, ochii si forma fetei, iar fedora – indoita transversal pe partea de sus si cu borurile stramte. Este un model fara varsta.

Daca prinzi gustul pentru palarii, de Revelion poti incerca si ceva extravagant: o palariuta in miniatura, care se prinde cu o agrafa in par si care-ti va completa tinuta in mod original.

7. Perlele
Lansate de: Coco Chanel
Consacrate de: Audrey Hepburn in „Mic-dejun la Tiffany”

Daca se spune ca diamantele sunt cele mai bune prietene ale fetelor, perlele ar putea juca fara probleme rolul doamnei elegante si cochete la care fetele se duc sa ceara un sfat cand vor sa arate sofisticat.

Chiar daca Chanel le-a lansat si le-a facut celebre, imaginea lui Audrey Hepburn ca Holly Golightly in „Mic-Dejun la Tiffany’s”, purtand micuta rochie neagra accesorizata cu perle, va ramane de-a pururi in memoria fashionistelor de pretutindeni.

Daca diamantele striga „bling-bling”, perlele soptesc „lux”, „rafinament” si „subtilitate”. Mai ales ca, spre deosebire de diamante, in cazul perlelor veridicitatea chiar nu conteaza.

Insasi Mademoiselle Chanel le-a integrat fara complexe in categoria „costume jewelry”: gablonturi realizate cu bun gust si rafinament.
PONT: Investeste intr-un sirag de perle de calitate, intr-o nuanta de ivoire, pe care sa le poti rasuci de mai multe ori in jurul gatului.

Poarta-le infasurate in trei siraguri, la un decolteu adanc sau cu o camasa, ori atarnand liber, la un tricou simplu.
Si nu uita sa te tii departe de variantele in culori fistichii, cu diverse pandative atarnate. Ideea e sa porti perle, nu margele.

8. Fusta „de printesa”
Lansata de: Grace Kelly
Reinventata de: Sarah Jessica Parker

In filmul „Fereastra din spate” al lui Alfred Hitchcock, Grace Kelly, iubita personajului principal, aparea imbracata intr-o superba rochie Edith Head, cu fusta voluminoasa de voal, simbolul elegantei in moda anilor ’50.

Cincizeci de ani mai tarziu, Carrie Bradshaw si silueta sa filiforma aveau sa readuca fusta de printesa in dulapurile noastre si sa-i marcheze „a doua viata” in moda.

Prima aparitie in „Sex and the City”: episodul in care Carrie este palmuita din greseala de iubitul ei rus, apoi salvata de Mr.Big venit sa-i declare, in sfarsit, ca este „the one”.

Ulterior, in cel de-al doilea film pentru marele ecran, Carrie se intalneste in souk-ul din Maroc cu vechea sa iubire, Aidan, purtand o tinuta in care orice femeie ar visa sa dea nas in nas cu un „ex”: tocuri, fusta de printesa cu mult voal mov si tricou sport cu numarul la vedere .
Mesajul este clar: fusta de printesa merge cu orice, cu conditia s-o iubesti si s-o porti cu incredere.

PONT: Chiar daca este rezervata mai ales siluetelor subtiri, datorita volumului conferit de straturile de voal si tul, fusta de printesa poate fi purtata si de femeile mai plinute, cu conditia sa fie prinsa zdravan cu o curea in talie, pentru a crea o forma de clepsidra.

Combin-o cu piese contrastante ca tricouri, topuri cu gluga sau maieuri simple si, obligatoriu, tocuri. Ideea e sa pari o printesa nonconformista, nu o domnisoara de moda veche inecata in volane si dantelute.

9. Sacoul din tweed
Lansat de: Coco Chanel

Este singura piesa din dulapul tau care poate transforma blugii purtati cu tenisi si banalul tricou alb intr-o tinuta de o eleganta princiara, facandu-ti instantaneu trecerea din categoria „sport” in cea de „diva”.

Modelul original, cel creat, purtat si… iubit de Coco Chanel este realizat din tweed in carouri, dungi sau cu model „sare-si-piper” si reprezinta o mica opera de arta: buzunarele si marginile sunt bordate cu grija, iar nasturii reprezinta mici bijuterii cu forme si culori.

Mai mult chiar, pentru a „cadea greu” pe tine si a-si pastra forma, marginile sunt captusite cu un fir metalic.
Asta nu inseamna, insa, ca trebuie sa jinduiesti in van in fata etichetelor de mii de euro ale brandului Chanel.

Exista reinterpretari reusite, facute de majoritatea marcilor accesibile portofelului tau, care te scot instantaneu din orice incurcatura.

Un sacou din tweed este la fel de versatil ca micuta rochie neagra: il poti purta ziua cu tricouri sau camasi simple, iar seara cu un sirag de perle aruncat, neglijent, in jurul gatului.

PONT: Fereste-te de imprimeuri florale, de paiete sau de culori tari. Adevaratul sacou in stil Chanel este eminamente rafinat, deci investeste intr-o piesa alb-negru sau in combinatii de culori pastelate.

10. Animal print
Lansat de: Brigitte Bardot

Ironia sortii: tocmai aparatoarea animalelor de pretutindeni a facut celebru pentru intaia oara acest imprimeu in anii ’60, afisandu-se in haine leopard-print accesorizate cu berete si saluri negre.
Tot ea detine si secretul de „buna-purtare” a acestui imprimeu, atat de adorat si urat deopotriva.

Altfel spus: combinatiile animal print pe alb si negru sunt suficient de elegante cat sa atraga privirile dar si suficient de simple ca sa nu-ti sufoce personalitatea si nici sa lase impresia ca ai aruncat pe tine cuvertura de pe pat.

Daca te simti indrazneata si te inspira, totusi, o reinterpretare de negru combinat cu alta culoare, precum in colectiile Dolce&Gabbana (negru cu maro, albastru sau violet), alege pantofi inchisi la culoare si renunta la orice alte accesorii.

PONT: Pastreaza distanta fata de combinatiile turbate de ciclamen, verde sau galben. Asta doar daca nu esti ruda cu Lady Gaga sau daca nu planuiesti sa te duci la un carnaval costumata in Cruella de Ville.

TREBUIE vizitat: Carul din lemn pentru transportat vin. O piesa veche si valoroasa

In: Cultura, Stirile zilei

Muzeul “Arta Lemnului”din Campulung Moldovenesc adaposteste o colectie etnografica unica.

Aceasta prezinta vechi obiecte taranesti din lemn, existente pe meleagurile stravechi ale Obcinilor Bucovinei.

In acest vast patrimoniu se face remarcat un exponat deosebit prin vechime si valoare: un car mare din lemn, piesa datand din secolul al XVI- lea, utilizat pentru transportul vinului.

Infiintat in perioada interbelica si avand la baza colectia particulara a profesorului Ion Stefureac de la Scoala de Arte si Meserii din Campulung, Bucovina, muzeul detine astazi peste 15.000 de piese, predominante fiind cele referitoare la civilizatia lemnului si portul popular.

De altfel, cea mai mare parte a pieselor prezentate in circuitul muzeului sunt realizate din lemn de molid, de brad si foioase. Muzeul “Arta Lemnului” surprinde prin valori de neegalat, prin unicitatea unor piese relevand maiestria mesterilor populari in prelucrarea lemnului si nu numai.

Plecand de la arta si civilizatia lemnului, de la uneltele de prelucrare a lemnului, se ajunge la prezentarea inventarului ocupatiilor traditionale – vanatoare, pescuit, albinarit, pastorit, dar si la obiecte de uz casnic si de mobilier taranesc. Intre acestea, un exponat deosebit: un car mare din lemn.

Carul avea trei proprietari

Construit si utilizat in secolul al XVI-lea pentru transportul vinului, carul din lemn reprezinta o adevarata inovatie in transportarea “pretioasei” licori.

Pentru ca taranii din zona Obcinelor Bucovinei asigurau paza contra navalirilor tatarasti (vezi toponimele: „drumul tatarilor”, „plaiul tatarilor”, „piatra strajii”), ei erau tot timpul liberi, avand statutul de vanatori domnesti si, de aici, multe alte privilegii.

Unul dintre acestea avea o adevarata miza economica: ei nu trebuiau sa plateasca taxe vamale (tultul) pentru transportul vinului dintr-o parcalabie in alta.

Carul mare din lemn prezent in patrimoniul muzeului era folosit la transportul unui butoi de 300/400 de litri de vin; carul era tras de doua perechi de boi si cu el se aducea vin in zona Bucovinei tocmai din partile Odobestiului. La vama de la Targul Trotusului, taranii din Bucovina nu plateau acele taxe de drum.

Interesant e faptul ca piesa a fost achizitionata separat, de la trei proprietari. Acestia nu puteau utiliza carul decat in consens, stabilindu-se de comun acord datele “calatoriei de afaceri”.

Ceea ce face piesa remarcabila este constructia rotilor, care nu aveau raful (legatura) de fier, ci erau legate in cepuri din lemn, dand astfel posibilitatea mularii rotilor dupa denivelarile drumului; vinul trebuia transportat lin, pentru a nu-si pierde calitatile.

Sah cu personaje din basmele romanesti

In afara expozitiilor de baza ale muzeului exista si o sectie in aer liber, care cuprinde noua monumente de arhitectura, printre care se evidentiaza Casa “Latis” din Campulung Moldovenesc, veche de 360 de ani, si Casa “Hutula” din Ciumarna. De altfel, intreaga expozitie, pavilionara si in aer liber, poarta amprenta frumosului, a gustului pentru detalii ornamentale fine, armonioase, ce dovedesc un gust desavarsit al creatorului anonim.

Muzeul mai detine o sectie in comuna Fundu Moldovei, o donatie a familiei Andronicescu, care cuprinde, in afara de casa propriu-zisa, facuta special pentru muzeu, si o impresionanta colectie de obiecte. Un punct de atractie pentru iubitorii de sah il constituie placa din curtea muzeului, care se intinde pe 100 de metri patrati si care ofera posibilitatea turistilor sa joace sah cu piese reprezentand figuri din basmele romanesti, in marime naturala.

Muzeul “Arta Lemnului” din Campulung Moldovenesc, judetul Suceava, a fost infiintat la 1 iunie 1936. Colectiile muzeului sunt cuprinse in 20 de sali (doua de expozitii temporare), unde exponatele vorbesc simturilor cu pasiunea pe care mesterii locali au stiut s-o transmita lemnului: emotia artistica, o anumita sensibilitate inscrisa in lemn, caci Campulung Moldovenesc a fost si este un centru al civilizatiei lemnului, relevand varietatea ocupatiilor localnicilor de pe plaiurile Raraului si Giumalaului.

Bogatia si varietatea pieselor de colectie din secolele XVIII-XX, insotite de harti, desene, fotografii si planse, prezinta traditia mesterilor in prelucrarea lemnului.

Muzeul poate fi vizitat zilnic intre orele 9-17. Taxa de vizitare este de 1 leu pentru elevi si studenti si 3 lei pentru adulti. Pretul biletului nu cuprinde taxa de ghidaj.

De VIZITAT cel putin o data in VIATA: Closca cu puii de aur

In: Cultura, Stirile zilei

Una dintre expozitiile pe care orice bucurestean si orice turist trebuie sa o viziteze macar o data in viata este faimoasa “Closca cu puii de aur”.

Pastrat in expozitia “Tezaur Istoric” a Muzeului National de Istorie a Romaniei, Tezaurul de la Pietroasa face parte dintr-o categorie speciala de vestigii ale trecutului care, in egala masura, atrag atentia savantilor si fascineaza imaginatia profanilor.

Tezaurul de la Pietroasa, cunoscut si sub numele popular de “Closca cu puii de aur”, a fost descoperit in martie-aprilie 1837 de doi tarani in timp ce luau piatra de pe dealul Istrita (750 m).

Numele popular sub care este cunoscut Tezaurul de la Pietroasa, Closca cu pui”, a fost inspirat de formele stilizate – de pasari – avute de fibule.

Astfel, fibula mare ar fi fost “closca” iar celelalte patru fibule, doua mijlocii si doua mai mici – dintre care una s-a pierdut imediat dupa descoperire – ar fi fost “puii”.

Din tezaurul compus initial din 22 de piese, autoritatile au putut recupera doar 12, in greutate totala de aproape 19 kg.
Dintre acestea cinci sunt lucrate doar din aur: un platou mare, o cana (oenochoe), o patera cu decor in relief si o statueta in centru, un colan cu inscriptie si un colan simplu, iar sapte sunt impodobite si cu pietre pretioase: un colan, patru fibule si doua vase poligonale, unul octogonal si altul dodecagonal.

Cele zece piese pierdute au fost probabil trei colane, dintre care unul cu inscriptie, o cana asemanatoare cu cea pastrata (oenochoe), o patera simpla, nedecorata, o fibula mica, probabil pereche cu cea mai mica dintre cele pastrate, si doua perechi de bratari incrustate cu pietre.

Obiectele din care este compus Tezaurul de la Pietroasa se pot imparti in doua mari categorii: vase si podoabe. Asa cum sugereaza atat textele antice, cat si imaginile pastrate ale Antichitatii, vesela de metal reprezenta un accesoriu indispensabil al meselor festive, din aceeasi categorie alegandu-se si vasele din patrimoniul templelor.

Devenind partase la comuniunea banchetului sau a ceremoniilor religioase, vasele dobandeau valente noi si isi imbogateau implicit sfera semnificatiilor. La randul lor, pe langa valoare strict decorativa, podoabele puteau avea si una simbolica, de insemne de statut sau de afirmare a identitatii, adica a apartenentei la un anumit grup etnic si social.

Rupt in patru la putin timp dupa descoperire, platoul impresioneaza mai ales prin dimensiuni si masivitate, fiind lucrat din aur masiv, cu o greutate de peste 7,6 kg si un diametru de 56 cm.

Deteriorata la putin timp dupa descoperire, cana (oenochoe) a fost la randul sau reconstituita din mai multe fragmente.
Cu o inaltime de 37 cm, ea are o silueta zvelta, corpul ovoidal-alungit, fiind decorata cu canaluri paralele, larg ondulate si frunze de acant stilizate.

Patera – termen care desemneaza in spatiul de traditie greco-romana vasele folosite pentru turnarea libatiilor in timpul ceremoniilor – este un platou de dimensiuni mai mici, cu un diametru de 26 cm, lucrat din doua foi groase de aur, sudate cu multa maiestrie catre margine.

Partea exterioara a ramas neteda si nedecorata. Partea interioara are in schimb un ornament bogat, dispus in registre concentrice: o friza principala cu 16 personaje in diferite atitudini si spre centru una mai ingusta cu sase animale si un om.

In mijlocul paterei este montata o statueta, un personaj feminin cu un pahar in maini, asezat pe un tron impodobit cu un vrej de vita-de -vie, semn al belsugului.

Realizate din doua registre suprapuse, formate din cate opt si respectiv 12 panouri ce incadreaza fiecare cate o rozeta, vasele poligonale se disting si prin forma aparte a toartelor, compuse din doua pantere.

Aspectul de astazi al celor doua vase, rezultat al mai multor distrugeri si restaurari succesive, este insa inselator, vasele fiind initial gandite sa puna in valoare efectele cromatice ale combinatiei dintre stralucirea multicolora a pietrelor pretioase si cea a aurului.

EVENIMENT: George Enescu, sarbatorit la 131 de ani de la nastere, pe 18 – 19 august, la sediile Muzeului Enescu

In: Stirile zilei, Timp liber

Muzeul National „George Enescu” organizeaza, pe 18 si 19 august, cu prilejul implinirii a 131 de ani de la nasterea compozitorului, evenimente sub genericul „George Enescu in imagini si muzica”, la cele trei sedii ale sale, din Bucuresti, Tescani si Sinaia.

Astfel, pe 18 august, incepand cu ora 17.00, la Sectia Dumitru si Alice Rosetti-Tescanu-George Enescu, de la Tescani, Duo Remember Enescu, alcatuit din Corina Raducanu si Eugen Dumitrescu, va interpreta lucrari pentru pian la patru maini de George Enescu si Maurice Ravel.

Recitalul va fi urmat de vernisajul expozitiei de pictura „Tescani 2012”, de prezentarea proiectului de arte vizuale TranceCultural al Asociatiei Ephemair si de un recital sustinut de compozitorii Catalin Cretu si Gabriel Malancioiu, beneficiarii Burselor Enescu acordate de muzeu in acest an, potrivit mediaFAX.

Pe 19 august, de la ora 11.30, la Vila Luminis din Sinaia, fundatia prietenii muzicii Serafim Antropov prezinta un recital in cadrul Festivalului International „Enescu si muzica lumii” sustinut de solisti ai Orchestrei Simfonice Romane, la pian Verona Maier. De asemenea, in cadrul proiectului expozitional „Obiectul lunii” va fi expus bastonul lui Enescu.

In aceeasi zi, de la ora 18.30, la Palatul Cantacuzino de la Bucuresti, publicul este invitat la un recital cameral si la doua expozitii temporare, una cu desene ale Fortunei Mavromati Brulez inchinate „Mainilor Maestrului”, iar cealalta dedicata capodoperei enesciene „Oedipe”.

Recitalul cameral cu lucrari de George Enescu va fi sustinut de catre Gabriel Croitoru (vioara), Christian Alexandru Petrescu (tenor) si Verona Maier (pian). In program se regasesc: „Balada pentru vioara cu acompaniament de pian, op. 4”, „Sapte cantece pe versuri de Clément Marot, op.15”, „Sonata a III-a pentru pian si vioara «in caracter popular romanesc», op. 25”.

Intrarea este libera la toate evenimentele organizate, iar in ziua nasterii compozitorului, 19 august, accesul vizitatorilor este gratuit in toate cele trei sedii.

George Enescu (nascut pe 19 august 1881, la Liveni, Botosani – decedat pe 4 mai 1955, la Paris) este considerat unul dintre cei mai importanti muzicieni romani. personalitatea sa artistica s-a manifestat in multiple ipostaze: compozitor, violonist, pedagog, pianist si dirijor.

Potrivit biografiei sale postate pe site-ul Muzeului National „George Enescu” din Bucuresti, George Enescu a inceput sa cante la vioara la varsta de 4 ani, primind indrumari muzicale de la parintii sai si de la un vestit lautar, Niculae Chioru. De la varsta de 5-6 ani dateaza primele sale incercari de compozitie. Studiul profesionist al muzicii i s-a datorat, pentru inceput, profesorului Eduard Caudella.

Intre anii 1888 – 1894, studiaza la Conservatorul din Viena, avandu-i ca profesori, printre altii, pe Joseph Hellmesberger jr. (vioara) si pe Robert Fuchs (compozitie). La varsta de 8 ani debuteaza ca violonist. Presa vieneza l-a numit „un Mozart roman”.

Dupa absolvirea Conservatorului din Viena, isi continua studiile la Conservatorul din Paris (1895 – 1899), sub indrumarea lui Martin Pierre Marsick (vioara), André Gédalge (contrapunct), Jules Massenet si Gabriel Fauré (compozitie). Printre colegii sai de la Paris se numara Maurice Ravel, Florent Schmitt, Charles Koechlin si Theodor Fuchs.

Debutul sau in calitate de compozitor, in conditii exceptionale, datorat in parte protectoarei sale Elena Bibescu, are loc pe 6 februarie 1898, la Concertele Colonne din Paris, cu „Poema Romana, op. 1”.

In acelasi an, muzicianul in varsta de 17 ani incepe sa dea lectii de vioara si sustine recitaluri la Bucuresti. Admirat de regina Elisabeta a Romaniei (celebra protectoare a artei Carmen Sylva), este deseori invitat sa cante la Castelul Peles din Sinaia. Enescu a compus mai multe lieduri, inspirat de cateva poeme ale reginei Carmen Sylva.

Din primii ani ai secolului al XX-lea dateaza compozitiile sale mai cunoscute, cum sunt cele doua „Rapsodii Romane, op. 11 (1901 – 1902)”, „Suita nr. 1 pentru orchestra, op. 9 (1903)”, prima sa „Simfonie, in Mi b, op. 13 (1905)”, „Sapte cantece pe versuri de Clément Marot, op. 15 (1908)”.

Activitatea sa muzicala alterneaza intre Bucuresti si Paris. Intreprinde turnee in mai multe tari europene, alaturi de parteneri prestigiosi, ca Alfredo Casella, Pablo Casals, Louis Fournier.

In timpul Primului Razboi Mondial, el ramane in Bucuresti. Dirijeaza „Simfonia a IX-a” de Ludwig van Beethoven (pentru prima data in auditie integrala in Romania), compozitii de Hector Berlioz, Claude Debussy, Richard Wagner, precum si creatii proprii: „Simfonia nr. 2 (1913)”, „Suita pentru orchestra nr. 2 op. 20 (1915)”.

In 1913, are loc prima editie a Concursului National de Compozitie fondat de el cu scopul stimularii creatiei muzicale autohtone. Decernat din venituri proprii si constand in sume generoase, premiul oferea castigatorilor sansa de a se specializa la Paris, precum si de a-si auzi interpretate in concerte piesele laureate.

Dupa razboi, Enescu continua seria turneelor atat in Europa, cat si in Statele unite ale Americii. Peste Ocean a dirijat, incepand din 1923, orchestre prestigioase, printre care Philadelphia Orchestra, Boston Orchestra, Chicago Symphony.

Activitatea sa de pedagog capata, de asemenea, o importanta considerabila. Printre elevii sai se numara violonistii Christian Ferras, Ivry Gitlis, Arthur Grumiaux si Yehudi Menuhin. Acesta din urma a pastrat un adevarat cult si o profunda afectiune pentru Enescu.

„Pentru mine, Enescu va ramane una din veritabilele minuni ale lumii. (…) Radacinile puternice si nobletea sufletului sau sunt provenite din propria lui tara, o tara de inegalata frumusete”

spunea Yehudi Menuhin.

In 1936, pe 13 martie, a avut loc la Paris premiera operei „Oedip”, pe un libret de Edmond Fleg, cu un succes rasunator la public.

In timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial, Enescu ramane in Bucuresti, unde se distinge printr-o activitate dirijorala intensa, incurajand totodata si creatiile unor muzicieni romani ca Mihail Jora, Constantin Silvestri, Ionel Perlea, Theodor Rogalski, Sabin Dragoi.

In 1946, in luna aprilie intreprinde un turneu in URSS, unde intra in contact cu personalitati de prima mana ale muzicii ruse: Dmitri Sostakovici, Aram Haciaturian, Kiril Kondrasin, David Oistrah, Lev Oborin.

In luna mai, primeste la Bucuresti vizita lui Yehudi Menuhin. In luna septembrie, impreuna cu sotia sa Maria (Maruca, nascuta Rosetti-Tescanu, devenita la prima casatorie printesa Cantacuzino), pleaca in turneu in Statele unite ale Americii. La revenirea in Europa se stabileste la Paris, in semn de protest fata de regimul comunist instaurat in Romania.

Printre ultimele sale creatii se numara „Cvartetul de coarde op. 22 nr. 2”, poemul simfonic „Vox Maris op. 31”, „Simfonia de camera op. 33”.

George Enescu se stinge din viata in noaptea de 3 spre 4 mai 1955 si este inmormantat in cimitirul Père Lachaise din Paris.

(FOTO) Pablo Picasso: Ultima lui iubire

In: Cultura, Stirile zilei

Numele lui Pablo Picasso este aproape intotdeauna confundat cu pictura sa. Totusi, luna aceasta casa de licitatii Christie’s propune spre vanzare o colectie de obiecte ceramice facute de Picasso pentru atelierul francez Madoura intre 1946 si 1971.

Primul contact al lui Pablo Picasso cu arta olaritului s-a petrecut dupa cel de-Al Doilea Razboi Mondial, in 1946. Dupa o expozitie de vase ceramice din Vallauris, Franta, artistul, in varsta de 65 de ani, a ramas impresionat de obiectele prezentate de Suzanne si Georges Ramié.

El a acceptat imediat propunerea celor doi de a da o noua directie creatiei sale artistice in atelierul lor de pe Riviera Franceza. Cu o scurta pauza dupa primul an, colaborarea dintre sotii Ramié si Picasso a durat mai bine de 20 de ani in care au fost produse 633 de obiecte ce au purtat semnatura artistului spaniol.

In majoritatea cazurilor, Pablo Picasso nu s-a ocupat efectiv cu facerea vaselor, ci, mai degraba, cu prelucrarea si decorarea lor. Farfurii, ulcioare, cani facute de artizanii de la Madoura erau transformate de Picasso in sculpturi figurative decorate cu portrete, pasari sau alte motive naturale.

Criticata uneori pentru lipsa de complexitate in comparatie cu picturile sale, ceramica lui Picasso a devenit, totusi, populara destul de rapid. In 1949, artistul a creat un set de 13 farfurii de desert pentru nunata actritei Rita Hayworth cu Printul Aly Kahn.

Experienta de la Madoura a insemnat mai mult pentru Pablo Picasso decat atingerea unui nou domeniu pe langa pictura, desen, sculptura si scenografie. Tot aici el a si-a cunoscut si ultima sotie, pe Jacqueline Roque.

Cu 46 de ani mai tanara, Jacqueline l-a cunoscut pe Picasso in 1953, cand s-a angajat la atelierul sotilor Ramié. Dupa ce artistul a curtat-o pentru sase luni, ea i-a acceptat avansurile, iar la cativa ani distanta s-au casatorit. Relatia a durat 20 de ani, pana in 1973, cand Picasso a murit, timp in care Jacqueline a fost muza pentru mai mult de 400 de lucrari ale sotului sau.

Colectia de obiecte ceramice care se va licita la sfarsitul lunii la casa britanica Christie’s este compusa din 140 de piese modelate din lut si teracota decorate de Pablo Picasso in teme mitologice, naturale si antropomorfe. Cu preturi estimative intre 800 si 30000 de dolari, operele fac parte din ultima colectie privata de asemenea amploare de ceramica marca Picasso.

VIDEO: Rolls-Royce a prezentat un nou motor… din LEGO

In: Stirile zilei, World

Rolls-Royce, care construieste – printre altele – si motoare pentru avioane, a prezentat la Salonul Aeronautic de la Farnborough de saptamana asta cea mai noua versiune a propulsorului Trent 1000.

Nu produce nici o forta de tractiune, dar este o replica la scara 1:2 impecabil realizata a turbofan-ului adevarat. Si este alcatuit in totalitate din piese LEGO – 152.455 de bucati, ca sa fim mai exacti.

Motorul LEGO cantareste 306 kg si are un diametru al elicii de 1.524 mm, comparativ cu 5.765 kg si 2.742 mm, cat masoara propulsorul adevarat.

Impresionanta constructie este deschisa partial, expunand componentele interne ale motorului, inclusiv palele complexe ale turbinei care se prelungesc in exterior pentru cresterea debitului de aer si o camera de combustie detaliata din blocuri de plastic.

Adevaratul Trent 1000 este unul din cele doua motoare – alaturi de General Electric Genx-1B – folosite pentru propulsia masivului Boeing 787. Iar asta spune multe despre complexitatea acestei masinarii.

Drept urmare, modelul LEGO nu este o idee atat de rea pentru a atrage o atentia in timpul unui salon aglomerat. Intregul motor este compus din aproximativ 160 de componente separate, si i-a mancat cam opt saptamani unei echipe de patru oameni sa-l construiasca (vezi clip).

Insa intrebarea care va incolti in mintea majoritatii copiilor este una singura: Cat va costa kitul LEGO? Se pare ca, in ciuda complexitatii aparente, s-au folosit destul de putine piese speciale, asa ca sunt sunt sanse mari de reusita si in cazul folosirii unor kituri aeronautice obisnuite – la fel de spectaculoase, dar cu mult mai simple constructiv.

Desi asociem de cele mai multe ori brandul Rolls-Royce cu divizia Rolls-Royce Motor Cars, merita amintit ca glorioasa companie engleza are o lunga traditie in constructia de motoare pentru avioane, ce dateaza inca din timpul Primului Razboi Mondial, iar conceptul original a fost stabilit de Frank Whittle – unul dintre co-inventatorii motorului cu reactie – in anii 40.

Frank Whittle abia daca implinise varsta de trei ani in 1910 cand, cel mai probabil, inca se mai scapa pe el in perioada in care Herni Coanda facea primele demonstratii cu al sau avion revolutionar – Coanda-1910.

Record de 31,9 metri înaltime cu turnul din Lego

In: Stirile zilei, World

După 80 de ani de la inventarea acestor jucării, a fost finalizată cea mai înaltă construcție realizată din piese de Lego, aceasta măsurând 31,9 metri.

Ridicarea ei a durat cinci zile, iar întreaga construcție are în centru o tija metalică ce o împiedică să se răstoarne. În jur de 4.000 de copii au contribuit la ridicarea construcției, folosind jumătate de milion de piese de Lego.

Ultima piesă a fost asezată cu ajutorul unei macarale de către prințul Danemarcei, țara din care provine jocul de Lego.

Structura recent construită a depășit cu numai 30 de metri o formațiune similară din Franța, care a deținut până acum recodul. Turnul din Lego este situat în fața Stadionului Olimpic din Seul și a fost vizitat până acum de peste 30.000 de oameni.