Tudor Chirila dezvaluie cu adanca dezamagire care e cea mai mare problema a romanilor! Oare ne putem vindeca vreodata? – Cap Limpede

Tudor Chirila dezvaluie cu adanca dezamagire care e cea mai mare problema a romanilor! Oare ne putem vindeca vreodata?

Ti-a placut articolul? Trimite-l unui prieten!
  •   
  •  
  • 1.6K
  •  
  •  
  •  
  •  
    1.6K
    Shares

Tudor Chirila vorbeste intr-un text publicat pe blogul personal cu mult patos dar si cu dezamagire despre felul de manifestare a increderii la romani. Sute de mii de oameni rezoneaza cu opiniile politice si administrative manifestate in spatiul public de actorul si solistul trupei Vama. Intr-un articol publicat recent pe propriul bloga Tudor Chirila atinge un punct sensibil care pe langa criza de moralitate a politicienilor ne doare foarte tare si ne confruntam cu ea in fiecare zi… Este vorba despre o criza profounda de incredere! Iata mai jos ceea ce scrie Tudor Chirila!

„Ma gandeam recent ca romanii stau foarte prost la incredere. Nu avem incredere in noi, nu avem incredere in societatea in care traim, fie ca e vorba de institutii sau servicii comunitare. Nu avem incredere in sistemul de educatie, in resursa umana care il populeaza, auzim de profesori intoleranti fara pic de inclinatie catre a preda libertatea gandirii, stimularea si dezvoltarea pasiunii. Roboti care aplica ad literam o curicula bolnava. “Repetati dupa mine” este mantra numarul unu a sistemului educational. Viitorii adulti invata pe de rost notiuni pe care le uita dupa diversele examene. Nici vorba despre o invitatie la dezvoltarea gandirii critice, la ratiune ca motor de dezvoltare. Dezbaterea iese din discutie cand e vorba de scoala primara, gimnaziala sau liceu. Nu avem incredere in medici sau spitale, suntem mereu in dubiu si de cele mai multe ori cerem a doua opinie.

Oricum, lipsa de incredere in sistemul medical nu a facut altceva decat sa-i imbolnaveasca pe unii doctori de un soi de “demiurgie”, ei se substituie de fapt sistemului, excelenta devine institutie care sfideaza un sistem deja bolnav. De altfel, in Romania se merge la medic pe recomandari, fredonand celebrul refren “stii pe cineva?”. Romanii nu merg la spital, merg la doctor. Nu avem incredere in administratia locala, birocratia ne ingenuncheaza si ne transforma intr-un soi de jucatori la loteria posibilitatilor, doar ca lupta se da pentru lozul cel mai rau. Nu avem incredere in politicieni (sunt 27 de ani de motive sa fie asa), in Parlament, Guvern sau institutia prezidentiala. Nivelul competentelor celor care ne conduc este inspaimantator de scazut astfel ca orice fel de relatie bazata pe incredere este si mai mult descurajata. La coruptibilitatea majoritatii functionarilor publici se adauga incompetenta, o consecinta a ascensiunii profesionale pe baza de nepotism si mentalitate de clan. Nu avem incredere in media, desi o consumam zilnic, fie si indirect.

Presa independenta este aproape inexistenta (cu atat mai laudabile sunt putinele initiative de pe piata) astfel ca suntem obligati sa privim cu scepticim si suspiciune orice fel de stire, ba mai mult, trebuie sa citim printre randuri si in cateva locuri apoi sa cantarim ceea ce citim. Nu avem incredere in politie, jandarmi, justitie, banci sau bancheri, alimentatie publica, transport in comun, echipa nationala, nu credem in sansele noastre de a avea o viata mai buna in viitorul apropiat. Suntem debusolati, speriati, deprimati, lipsiti de orizont, ingrijorati pentru copiii nostri, intr-o vesnica alerta. Nu avem incredere in tara asta si viitorul ei. Nu mai credem in valori si valoare. Sub ochii nostri defileaza victorios mizeria morala, intruchipata de cei care ne conduc si actiunile lor. Lipsiti total de incredere suntem manipulabili. Politicienii au descoperit o noua strategie: daca pana acum luptau pe toate caile sa castige increderea poporului, din momentul in care au realizat ca oricat de mare e dimensiunea investitiei rezultatele vor fi zero, au ales sa submineze in mod voit increderea poporului in stat.

Sunt inventati dusmani in toate directiile incat totul devine absurd. Este absurd ca politicienii care practic conduc Romania sa trambiteze ca institutiile statului sunt nefuntionale, nu? Intr-un final nu e chiar atat de absurd pentru ca lupta de a le face functionale doar pentru un segment de populatie privilegiat, aflat in proximitatea elitelor politice, atrage dupa sine nefuctionalitatea pentru restul populatiei. Increderea noastra in orice tine de viitorul Romaniei primeste lovitura dupa lovitura. Daca ne intoarcem la copilul de trei ani care are nevoie de dragoste si incredere ca sa poata deveni un adult stabil, tabloul e sumbru. Romania nu poate si nu vrea sa pregateasca astfel de adulti. Traim in frica, ne place sau nu sa acceptam asta. Cel mai probabil nu o vom recunoaste niciodata public, poate doar in fata oglinzii, inainte de culcare, sperand ca somnul va aduce uitare.
Am tot povestit prin interviuri despre o fata care mi-a cerut un autograf. I l-am semnat si am intrebat-o intr-o doara ce clasa este. A opta (sau a saptea), mi-a raspuns, ma pregatesc de capacitate. Si inca invatati comentariile la literatura romana pe de rost ?, am glumit eu. A raspuns simplu, cu o mina surprinsa: da. Am repetat intrebarea. Acelasi raspuns, mai apasat.

Au trecut 27 de ani de la Revolutie, suntem in era tehnologiei, se preamaresc diverse metode educationale menite sa dezvolte indivizii in spiritul logicii, gandirii critice, capacitatii de a rationa, iar noi stimulam obedienta si ingurgitarea nefiltrata si neconditionata a informatiei, exercitate printr-o autoritate lipsita de orice forma de empatie. Profesorii, in majoritatea lor, sunt fortati de sistem sa fie simple canale de comunicare a materiilor, nicidecum formatori de gandire, asa cum ar fi normal sa fie. Ei pregatesc adultii de maine. Cei care ar trebui sa construiasca tara asta mai bine decat o facem noi, cei crescuti intr-un sistem bolnav. Stau si ma intreb daca sistemul actual nu este mult mai bolnav.

Loading...

Nu am solutii, am incercat sa enunt o problema. Poate ca fiecare din noi trebuie sa lucreze individual. Avem nevoie de incredere. Si poate ca trebuie sa riscam sa credem in ceva, fie ca e vorba de un om, o atitudine, o idee. Nu vom avea prea curand incredere in cei care ne conduc, in statul caruia ii platim taxele, in buna functionare a contractului social. Statul nu ne va da nimic inapoi, prea curand. Este prea ocupat sa-i salveze pe cei care ne fura increderea si banii si vietile. Statul este o masina de spalat mizerie morala, hoti sau complici ai hotilor, iar noi nu facem decat sa le furnizam detergenti.

Daca ar exista un serviciu global de terapie sau consiliere psihologica pentru popoare Romania ar trebui sa fie un client serios. Dar in lipsa acestui serviciu utopic si traumatizati de ceea ce sistemul nu ne-a oferit (in cazul multora nici familiile) trebuie sa incepem sa umblam la noi. Nu stiu, lucruri mici cum ar fi sa avem incredere ca gasim parcare si la 500 de metri de locul in care avem treaba. Sau ca nu vom fi victimele unui tratament discriminatoriu daca nu spaguim pe cineva.

Ce este spaga, in afara de a compensa o lipsa si a-ti crea o pozitie privilegiata? Este expresia lipsei de incredere in sistem si in cel din fata ta. Justificat sau nu, este un mecanism al fricii. Iar frica le convine al naibii de mult. Lor. Tuturor celor care intr-un fel sau altul conduc sau au condus tara asta, emanatii ale unei revolutii pe care de fapt nu am facut-o niciodata. Orice vindecare incepe cu constientizarea afectiunii. Nu poti merge la pshiholog daca nu te consideri bolnav. Bolnavii sunt dependenti, iar ei isi doresc ca noi sa ramanem bolnavi. Prima intrebare este daca acceptam ca suntem bolnavi. A doua este daca vrem sa ne vindecam”, a scris Tudor Chirila, despre care postul de televiziune a specificat ca opiniile politice ale acestuia nu au legatura cu ceea ce face el la Pro TV.


Ti-a placut articolul? Trimite-l unui prieten!
  •   
  •  
  • 1.6K
  •  
  •  
  •  
  •  
    1.6K
    Shares
  •   
  • 1.6K
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
spre